In sufletele tuturor se ascunde un surâs firav al amintirilor de ieri, un ieri bătrân, ce ne îndeamnă la visare, ne face să oftăm sau să dorim să fim din nou adolescenţi. Să simţim fluturaşi in toată fiinţa atunci când suntem în preajma unei persoane dragi, să ne căutăm timizi cuvintele, ce parcă au fugit odată cu apariţia ei. Să putem închide ochii, să visăm şi visele să devină realitate. Să pictăm mângâieri pe chipul celui iubit, să ne pierdem în oceanul timp alături de-un alt călător.
Iubirea de adolescent este cea care ne dă aripi să plutim deasupra tuturor, cea care ne promite o eternitate alături de cel drag. Adolescenţa este etapa în care cu toţii credem că putem păşi pe infinit, că putem pluti in nori de promisiuni valoroase. Cu toţii aţi fost adolescenţi, aţi trăit prima dragoste, prima apropiere trupească, prima îmbraţişare, prima bătaie a inimii, primul sărut. Insă niciunul dintre voi nu a putut explica intensitatea sentimentului de iubire, fie că e iubire adolescentină, fie ca e iubire matură. Poate pentru că iubirea e imensul ocean de magie ce ne picteaza sufletul in mii de tablouri vii. Poate pentru că iubirea este labirintul în care ne pierdem entuziasmaţi, ne impiedicăm rănindu-ne, ne întristăm simţindu-ne singuri, ne alinăm tristeţea agăţându-ne de speranţele viitorului. Sau poate pentru că atunci când suntem copii, lucrurile vin şi trec, iubirea picură sentimente ce cu timpul înfloresc. Iubirea e cea care ne face să simţim mângâierea razelor de soare, in locul mâinii persoanei dragi, iubirea e ceva care ne sopteşte povestea nopţii, iubirea e cea care ne face să zâmbim, cea care ne întristează, cea care ne hrăneşte. Să nu uităm să ne hrănim şi să-i hrănim şi pe cei dragi.
Iubirea e vitală!
Surâs inocent
Toate aceste lucruri au şi-un nume, un nume pe care îl cunoaştem bine: Dragoste! Un nume pe care, însă, nu-l putem defini, fie că suntem filosofi, copii sau adulţi. Suntem călători în propria fiinţă şi ne rătăcim uşor înăuntrul altei fiinţe rătăcite, alături de care gândim că ne vom petrece intreaga viaţă. Deşi fugim cu toţii după lucruri pe care le putem vedea şi atinge, iubirea este sentimentul fără de care nu am putea trăi, singurul sentiment ce se împarte, crescând în loc să scadă, multiplicându-se la infinit. Iubirea este după cum bine ştim, de nenumărate feluri, ea ascunzându-se chiar şi-n cele mai mici şi simple lucruri.Se ascunde în spatele unei note muzicale, unei adieri de primăvară, unui surâs inocent, unei frunze purtate în valsul etern al vântului trist. Se ascunde în fiecare dintre noi! Prima etapă în care gustăm acest minunat sentiment este adolescenţa, desigur! Atunci ne pierdem în visuri haotice, atunci lumea este doar a noastră, iar noi suntem propriii noştri stăpâni! Oare ne facem timp, acum când suntem adulţi, ocupaţi cu lucruri pe care le numim importante... ca sa ne aducem aminte din când în când de primul sărut, prima iubire?
