- Cum te simţi după aproape doi ani de studiat în Anglia?
- Simt că sunt o persoană mult mai matură decât eram când am ajuns aici, o persoană care îşi cunoaşte foarte bine priorităţile. Deşi în esenţă rămân aceeaşi, stilul meu de viaţă a devenit cu totul diferit.
- Ce-l face să fie diferit?
- Pentru a răspunde la întrebarea asta, îmi vine în minte o comparaţie. Când eram încă elevă la Murgoci, principalele activităţi pe care le desfăşuram erau mersul la şcoală, studiul, ieşirile cu familia sau cu prietenii, călătoriile şi alte hobby-uri specifice vârstei. Totuşi, o zi normală însemna liceu (la care ajungeam în cinci minute, mergând pe jos), relaxare, teme, faimosul mess şi hi5. Plus că pierdeam foarte mult timp cu pregătirea pentru a doua zi, de exemplu seara îmi lua jumătate de oră numai să-mi pregătesc hainele. Acum însă merg la facultate, dar şi lucrez. Nimic nu mai este la fel de simplu, nu îmi mai ia cinci minute să ajung în aceste locuri, ci minimum jumătate de oră cu un mijloc de transport. Lucrez 5 - 6 zile pe săptămână, câte opt ore pe zi, merg şi la cursuri, dar fac şi aceleaşi lucruri pe care le făceam în Brăila: ies cu prietenii, uneori joc tenis, alerg, înot, merg la cumpărături. În plus am mai multe responsabilităţi, care, clar, nu existau înainte. De exemplu, trebuie să am grijă de casa în care locuiesc. Aş zice că stilul meu de viaţă s-a schimbat prin faptul că fac mai multe lucruri utile, din care acasă nu făceam nici jumătate.
- Ţi-a fost greu să te obişnuieşti?
- Absolut deloc! Poate că m-a ajutat faptul că am venit în Anglia de mai multe ori începând cu vârsta de 13 ani. Am petrecut câteva săptămâni la şcoala de vară de la Cambridge, motiv pentru care am ajuns să înţeleg mai bine stilul de viaţă al englezilor. Nu a fost ceva complet nou pentru mine, doar diferit. Dar, fiind o persoană care se adaptează uşor la orice mediu, asta este exact ce mi-am dorit.
- În ce sens este diferit stilul lor de viaţă? Cum l-ai descrie?
- Cuvântul cheie este relaxare. La prima vedere poate părea amuzant, dar englezii chiar ştiu să se relaxeze deşi sunt extraordinar de ocupaţi. Uite, să-ţi dau un exemplu extrem de elocvent, după părerea mea: un tânăr de 23 de ani care lucrează în centrul Londrei. La şapte dimineaţa cel târziu va pleca de acasă, va călători cel puţin o oră pentru a ajunge la serviciu, în timpul prânzului va alerga efectiv către sala de fitness şi se va antrena timp de o oră, asta în cazul în care nu a făcut-o deja între 6 şi 7 dimineaţa înainte să înceapă să lucreze. La sfârşitul zilei va merge cu prietenii sau colegii de serviciu să ia cina sau să bea ceva într-un pub şi va călători cel puţin o oră pentru a ajunge acasă. Însă, în toată nebunia asta va fi preocupat de un stil de viaţă cât mai sănătos: sport, mâncare sănătoasă etc. În weekend va avea grijă să se odihnească, poate undeva în afara oraşului. Oricum, nu va petrece nici măcar 15 minute peste program la serviciu, pentru că este plătit să lucreze doar opt ore pe zi . Dacă managerul vrea mai mult trebuie să plătească pentru asta. Nu va trebui să fie multi-task la serviciu, ci va face doar ceea ce ţine de departamentul lui, aşa cum a fost specificat în contractul de muncă. Totuşi, la sfârşitul lunii va avea o sumă apreciabilă virată în contul bancar de către angajator. Iar principalul scop al acelui tânăr va fi să călătorească mai mult pentru a vedea lumea.
"Românii arată tot timpul ceea ce simt, dar spre deosebire de englezi sunt complexaţi de părerea celor din jur"
- Dar la nivel cultural care ţi se par diferenţele majore dintre România şi Marea Britanie?
- Spiritual vorbind, sunt foarte preocupaţi de bunăstarea propriei persoane şi îşi separă foarte bine priorităţile. În termeni materiali, ştiu să aprecieze calitatea, preferă puţin şi bun, decât mult şi prost. La nivel intelectual, nu consideră că este obligatoriu ca toată lumea să studieze la facultate, ca-n România. Pentru ei, nu este o ruşine să nu mergi la facultate. Decât să studiezi ceva impus de mami şi tati, pentru a duce renumele familiei mai departe, mai bine îţi descoperi calităţile profesionale pe parcurs şi le perfecţionezi, fiind şi fericit prin ceea ce faci. Emoţional vorbind, cei în vârstă sunt mai reci şi conservatori, în schimb tinerii sunt foarte deschişi, dar se vor gândi de câteva ori înainte să arate ceea ce cred sau simt în public. Românii arată tot timpul ceea ce simt, dar spre deosebire de englezi sunt complexaţi de părerea celor din jur, mult prea complexaţi.
- Cum ţi se pare Londra?
- Londra este un oraş nebun, de care este foarte uşor să te îndrăgosteşti. Este un oraş în care nu te poţi plictisi, plin de oportunităţi, chiar în mijlocul lumii, un oraş în care te simţi liber, un oraş multicultural în care tot timpul vei avea ceva de descoperit. Este adevărat că timpul liber nu este acelaşi ca în oraşele mici sau chiar în alte capitale europene, dar sacrificiul este răsplătit. Londra este şi un oraş verde, datorită suprafeţelor întinse de verdeaţă.
- Cum ţi s-a descoperit ţie Londra până acum?
- Prin faimoasele musical-uri, printr-un tip diferit de tenis, numit "real tennis", care este tenisul aşa cum era el la origine, prin plăcerea de a petrece o după-amiază însorită dormind pe iarbă în parc, prin celebrul "fish & chips", prin târgurile săptămânale de antichităţi, prin munca de voluntariat în magazinele de caritate şi prin însuşi stilul de viaţă englezesc.
- Ce studiezi la Middlesex?
- Drept şi afaceri.
- Care sunt diferenţele între cum se predă acolo şi cum se predă aici?
- Prin acest răspuns nu voi denigra stilul de predare în România aşa cum fac foarte mulţi dintre colegii mei. La nivel de liceu aş zice că se învaţă mult mai bine în România. În liceele româneşti, un adolescent îşi însuşeşte cunoştinţele generale, îşi dezvoltă cultura generală, pe care o va avea toată viaţa. Este incomparabil nivelul de cunoştinţe generale ale unui elev care a terminat liceul în România, cu cel al unuia care a făcut acest lucru în Marea Britanie, fapt care se poate vedea foarte bine într-o conversaţie banală. Nu ştiu exact care este stilul de predare la nivel universitar în ţară. Din spusele prietenilor mei pot concluziona că în Anglia modul de predare este cu totul diferit decât cel din universităţile româneşti. Practic, studiezi numai ceea ce este strict legat de domeniul tău. Iar modul în care se predă are scopul de a face studentul să înţeleagă şi să memoreze din sala de curs. Studenţii de aici nu beau energizante pentru a putea toci cât mai mult în sesiune. Aici nimeni nu toceşte, predarea se bazează pe foarte multe exemple, pe memorie vizuală. Atât interesul profesorului, cât şi al studentului este ca acela din urmă să înţeleagă despre ce se vorbeşte pentru că, la urma urmei va trebuie să aplice aceste cunoştinţe în viitoarea carieră.
Dacă vrei să descoperi Regatul Unit, trebuie să mergi în afara Londrei
- Ai mai vizitat şi alte locuri din Marea Britanie?
- Am vizitat Cambridge, Oxford, Brighton, Strotford-Upon-Avon, Belfast, Windsor, Warwick etc. La urma urmei Londra nu e Marea Britanie. Dacă vrei să descoperi Regatul Unit cu adevărat trebuie să mergi în afara Londrei. Cambridge este un oraş superb, oraş universitar vechi, unde te poţi plimba de-a lungul apei ca să admiri arhitectura colegiilor. Strandford-Upon-Avon mi-a plăcut de asemenea foarte mult, fiind locul de naştere a lui Shakespeare. Aici sunt tot timpul mulţi turişti, datorită importanţei pe care o are pentru cultura ţării. Este un oraş romantic, fiind destul de mic, lumea este foarte amabilă, iar mâncarea din pub-uri este delicioasă. Brighton este un alt loc de neuitat, este o staţiune la mare, diferită de ceea ce am văzut până acum, nu poţi face nici baie pentru că apa este prea rece şi nici plajă pentru că sunt pietroaie peste tot. Cu toate astea, este o locaţie pe care tinerii o preferă pentru distracţie.
- Ai cunoscut oameni din ţări diferite? Te-ai îmbogăţit cultural prin intermediul lor?
- Categoric! Una dintre cele mai bune prietene ale mele este din Indonezia şi studiază în Olanda, iar colegele mele de apartament sunt două poloneze şi o rusoaică. Dar am prieteni şi din Bulgaria, China, Emiratele Arabe, Afghanistan, Peru, Italia, Malaysia, India, Egipt, cred că aproape din toate colţurile lumii. Sunt diferenţe culturale majore între noi, pe care a fost foarte interesant să le descopăr. Una dintre prietenele mele din India, care locuieşte aici cu părinţii, nu are voie să stea singură în oraş mai târziu de ora şase seara. Motiv pentru care, trebuie să fim atenţi când plănuim o ieşire în oraş. De regulă, prietenii noştri musulmani nu merg în cluburi, iar când merg, nu beau niciodată alcool şi sunt foarte precauţi în ceea ce priveşte mâncarea, pentru a nu mânca din greşeală ingredientele interzise de Coran. În plus, respectă întotdeauna orele de rugăciune, indiferent unde s-ar afla. Italienii sunt mereu critici cu mâncarea la restaurante, chinezii sunt foarte ponderaţi, foarte calculaţi în ceea ce fac, japonezii mănâncă puţin şi sănătos, iar sud-americanii sunt foarte prietenoşi. Dar cei din ţări precum India, Malaysia şi cei de religie musulmană în general sunt foarte apropiaţi de familie. Vin aici să studieze pentru a se întoarce mai apoi cu ceea ce au dobândit în ţările lor de origine. Unii, datorită posibilităţilor materiale reduse, nu vor merge acasă deloc timp de trei - patru ani cât durează cursul. Totuşi, mie îmi este încă foarte greu să accept lipsa de libertate a fetelor, dar sunt nevoită să mă obişnuiesc pentru a putea fi în preajma lor.
- Tu ai vrea să te întorci odată cu terminarea facultăţii?
- Momentan, nu ştiu sigur nici ce voi face în următoarele ore, deci, e prematur să iau o asemenea decizie. Oportunităţile şi schimbările apar când nici nu te aştepţi. Categoric, îmi iubesc atât ţara natală cât şi oraşul, Londra este a doua mea casă fără îndoială, dar va trebui să aleg locaţia cea mai avantajoasă pentru mine. Poate nu va fi niciuna, dar trebuie să recunosc să unul dintre visele mele este ca viaţa mea profesională să se desfăşoare între aceste două ţări.
