Se protestează în continuare. La fel de frumos, la fel de paşnic, la fel de înălţător. Numărul participanţilor a mai scăzut, dar o concluzie prinde tot mai mult contur: indiferent că vor fi mii, zeci de mii sau sute de mii de protestatari în stradă, guvernarea Dragnea-Grindeanu nu va ceda. Nu-i impresionează nimic, nu-i clatină nimeni, nu-i interesează nimic din ceea ce se întâmplă. Îi doare în cur! N-au nici măcar bunul simţ de a-şi cere scuze poporului, după ce au fost prinşi cu mâna în buzunarul acestuia şi după ce au minţit că nu o vor face. N-au catadicsit nici măcar să-şi recunoască enorma greşeală, continuând să o ţină pe a lor: ba că a fost o eroare de comunicare, ba că n-a fost explicată bine intenţia lor, ba că n-am înţeles noi ordonanţa. Au retras-o doar ca să ne facă nouă o favoare, nicidecum pentru că era o hoţie. Până şi demisia lui Iordache a fost considerată satisfacerea unui moft al protestatarilor, nicidecum o măsură justă - şi oricum insuficientă.
Aşa stând lucrurile, este clar că Guvernul Dragnea-Grindeanu n-are niciun gând să demisioneze. Protestatarii sunt mult prea finuţi pentru nişte inşi cu obrazul atât de gros. Infractorul Liviu Dragnea, păpuşarul-şef, nu va renunţa la planurile sale de a controla guvernarea şi nu va lăsa nimănui butoanele Puterii. Ba chiar am senzaţia că, şi în cazul destul de puţin probabil în care ar decide să schimbe cabinetul Grindeanu, va veni cu o propunere de premier atât de proastă şi controversată încât s-ar putea să-l regretăm pe actualul prim-ministru. Da, pare ironic, dar v-ar mira? Nu-i aşa că, pe lângă trio-ul Dragnea-Grindeanu-Tăriceanu, Ponta pare acum doar un arogant răzgâiat şi enervant, iar Năstase de-a dreptul un domn?
Este la fel de clar că nimeni nu doreşte scoaterea PSD de la guvernare, ci doar scoaterea hoţilor şi mincinoşilor de la guvernare, ceea ce este cu totul şi cu totul altceva. Culmea, demisia guvernului Dragnea-Grindeanu n-ar însemna slăbirea PSD, ci dimpotrivă, întărirea lui, dacă noul cabinet n-ar mai fi doar un alt grup de executanţi ai condamnatului şef. Dar asta nu se va putea face decât exclusiv din interiorul PSD. Aşa cum renaşterea spiritului civic românesc s-a făcut acum din interior, graţie – să recunoaştem – tocmai tentativei de legalizare a hoţiei pe care a încercat-o PSD, la fel şi PSD se poate schimba din interior, graţie tocmai frumosului spirit civic din stradă. Mai rămâne de văzut dacă în interiorul PSD chiar există un spirit civic la fel de revoltat.
