Printre "grelele moşteniri" primite de noul primar Marian Dragomir de la predecesorii săi se numără şi starea jalnică a unor clădiri reprezentative ale Brăilei, de pe strada care ar trebui să fie emblema oraşului. Este vorba, evident, despre Str. Mihai Eminescu, fosta Regală, şi despre ruinele sale de lux - fostul sediu CEC şi fostul hotel "Pescăruş". Toţi primarii din ultimii 15 ani ai municipiului, pornind de la Anton Lungu, continuând cu Constantin Cibu şi terminând cu Aurel Simionescu şi cele două mandate ale sale, au primit reproşuri din partea brăilenilor legate de faptul că lasă în paragină cele două imobile care altădată făceau cinste oraşului cu arhitectura lor deosebită. Toţi edilii au avut o scuză, şi anume că ambele clădiri sunt revendicate de foştii proprietari şi că, până la finalizarea proceselor, Primăria nu are cum să intervină pentru reabilitarea lor. Aceste scuze nu vor mai funcţiona, însă, pentru Marian Dragomir. Deja, unul dintre imobile, hotelul "Pescăruş", are un statut clar: revendicatorii au pierdut procesul, iar proprietar este acum firma care l-a cumpărat de la stat, în anii '90. Cu clădirea CEC, lucrurile sunt ceva mai încurcate. Începând din 2002, un grup de cetăţeni israelieni se află în proces cu Primăria Brăila, încercând să ia în proprietate impunătorul imobil. Primăria a câştigat deja câteva procese, însă presupuşii moştenitori, imediat cum se dă un verdict nefavorabil lor, deschid o nouă acţiune în instanţă. Ultimul proces a intrat pe rol în luna februarie a anului în curs, după ce Primăria Brăila primise câştig de cauză din partea judecătorilor. Marian Dragomir, cel care a învins în alegeri, iar peste câteva zile urmează să devină oficial primar al Brăilei, are mesaje dure, atât pentru proprietarii cu acte în regulă care întârzie să îşi renoveze imobilele de patrimoniu, cât şi pentru procesomanii de serviciu, care folosesc tot felul de subterfugii pentru a prelungi starea de judecată, deşi au pierdut deja, în câteva rânduri, acţiunile deschise în instanţă. Amenzi drastice, respectiv solicitarea de despăgubiri pentru abuz de drept, acestea sunt soluţiile avansate de noul edil-şef pentru punerea, în sfâşit, a lucrurilor pe un făgaş normal.
Cum stau lucurile cu hotelul "Pescăruş"
Potrivit istoricului Maria Stoica, imobilul a fost construit în 1892, având la început o cu totul altă arhitectură. Iniţial, a adăpostit o casă de modă, a fraţilor Geavide. Ulterior, clădirea a fost cumpărată de bogatul negustor Hirschorn, care a decis să o transforme în hotel. Practic, a fost realizată o nouă construcţie, cu două etaje, care însă s-a fisurat imediat după finalizare. Faţada a fost refăcută, de această dată mult mai temeinic, în stil eclectic, de factură academică, ce se distinge prin axele sale monumentale. Aşa a luat fiinţă hotelul «Bristol», ce a fost decorat cu mobilier importat de la Berlin, impunând, pentru câţiva zeci de ani, noi standarde de calitate pentru industria hotelieră brăileană.
Clădirea a fost naţionalizată în 1950, de la Clementina Hirschorn, iar hotelul "Bristol" s-a transformat în "Pescăruş" şi a intrat în patrimoniul fostului Oficiu Judeţean al Turismului. În 1990, odată cu reorganizarea unităţilor economice de stat, a fost transferat în patrimoniul nou înfiinţatei SC "Traian" SA.
În anul 1994, "Traian" SA a făcut o expertizare a clădirii, iar concluzia a fost că imobilul trebuia închis imediat şi consolidat. Deoarece nu avea banii necesari, "Traian" SA a hotărât să vândă hotelul, pentru ca un investitor să-l poată consolida.
În 1995, Parohia romano-catolică din Brăila a intentat un proces de revendicare a clădirii, dar acţiunea a fost respinsă pentru că nu exista cadrul legislativ.
În 1997, hotelul a fost vândut unei persoane fizice, Mekkaoui Nada, iar în 1999 acesta l-a vândut firmei "Crown Business & Industrial Group". Tot în 1999, firma "Traian", cu tot patrimoniul său, a fost cumpărată de societatea "Unita Turism". Problemele însă încep în 2001, când Parohia romano-catolică revendică din nou hotelul în baza Legii 10/2001, iar în 2003 un judecător constată că ambele contracte de vânzare cumpărare din '97 şi '99 sunt lovite de nulitate pentru că, motivează instanţa, înstrăinarea s-a făcut cu rea-credinţă. Adică, reprezentanţii firmei "Traian" SA au ştiut că hotelul este revendicat, dar l-au vândut.
Din proces în proces, s-a ajuns ca starea de incertitudine să planeze asupra fostului hotel aproape 20 de ani. Abia la finalul anului trecut, în luna decembrie, s-a dat, în sfârşit, un verdict! Justiţia a hotărât că moştenitorii care revendicau clădirea vor fi despăgubiţi în bani de statul român, iar construcţia ca atare rămâne în proprietatea "Unita Turism". În fapt, proprietarul de drept nu este "Unita Turism" ci firma privată "Crown Business & Industrial Group". Directorul "Unita Turism" Brăila, Sorin Boşneag, ne-a explicat, pe scurt, în luna februarie a acestui an, despre felul cum au decurs lucrurile: "În anii '90, «Traian» SA i-a vândut această clădire unei persoane fizice care de fapt era soţia patronului firmei «Crown». Au preferat să facă tranzacţia în acest mod deoarece statul dădea credite bonificate persoanelor fizice care restaurau clădiri de patrimoniu. După doi ani, doamna respectivă i-a vândut clădirea firmei «Crown». Această firmă intenţiona să o consolideze şi să îi redea funcţionalitatea de hotel. Nu a mai apucat să o facă deoarece au apărut cei care revendicau imobilul. Au început procesele şi, după câţiva ani, Justiţia a anulat contractul de vânzare încheiat între «Traian» SA şi firma «Crown». Noi am vrut să le dăm banii înapoi atunci, însă ei au preferat să păstreze clădirea până la terminarea definitivă a proceselor, convinşi că vom avea câştig de cauză, în sensul că moştenitorilor nu li se va restitui clădirea în natură. În acest context, am încheiat o înţelegere în care s-a stipulat că noi achităm impozitul pe clădire, iar cei de la «Crown» se ocupă cu securizarea clădirii, astfel încât să se evite eventualele accidente. După cum s-a văzut, în urmă cu un an au montat un paravan acolo, pentru ca tencuiala desprinsă de pe faţadă să nu rănească vreun pieton. Tot ei au pus şi acea pânză care maschează faţada. Acum, după ce s-a terminat procesul, clădirea poate intra efectiv în proprietatea celor de la «Crow», care au plătit-o în urmă cu aproape 20 de ani. Situaţia juridică fiind lămurită, ei se pot apuca să facă reabilitările necesare. Mai e de rezolvat o singură chestiune: trebuie transferată cartea funciară a imobilului de pe «Traian» SA - firma de la care au cumpărat ei imobilul, pe «Unita Turism», cea care a preluat, la rândul său, activele «Traian» SA. O să mai dureze, probabil, o lună - două, până când se va rezolva şi acest aspect, iar după aceea firma «Crown» va putea să facă orice doreşte cu clădirea", preciza Sorin Boşneag în februarie. Au trecut, însă, patru luni, iar clădirea se află în acelaşi stadiu! "Încă se fac demersuri pentru a se lămuri treaba cu cadastrul...", ne-a spus Boşneag, în urmă cu câteva zile. Evident, imobilul încă nu a beneficiat de nicio lucrare de reabilitare. Dimpotrivă, a continuat să se degradeze şi, spre marea ruşine a proprietarilor dar şi a Brăilei, ca oraş ce se vrea european, pe acoperişul său au crescut, efectiv, vreo patru copăcei, de diferite specii.
Situaţia fostului CEC
În ceea ce priveşte clădirea fostului CEC, lucrurile sunt mai încurcate, fiindcă nici acum nu există un verdict clar. De fapt, au existat câteva sentinţe favorabile Primăriei Brăila, însă presupuşii moştenitori insistă să reia procesele de la capăt, de fiecare dată când pierd în instanţă. Ultima dată au făcut-o în februarie, anul acesta, când a fost deschis un nou dosar în speţă, după cum ne-a informat secretarul Primăriei Brăila, Ion Drăgan. "Primisem un verdict favorabil, iar clădirea ar fi trebuit să revină Primăriei, însă moştenitorii au uzat de dreptul lor de a apela din nou la Justiţie. Acum ne judecăm în dosarul cu numărul 343/113/2016", ne-a declarat Drăgan.
Procesele legate de fostul CEC îşi au originile la începutul anilor 2000, când moştenitorii fostului proprietar au revendicat imobilul, dar acţiunea lor a fost respinsă printr-o dispoziţie emisă de primarul de atunci, Anton Lungu. Este vorba despre Dispoziţia 1.763 din 20 martie 2002, motivată de Lungu prin faptul că actele depuse la dosarul de revendicare erau insuficiente. Moştenitorii au formulat o contestaţie, în baza Legii 10, a retrocedărilor, împotriva deciziei primarului Brăilei, însă au întârziat să depună la tribunal documentele solicitate de judecători, iar contestaţia lor s-a perimat, ne-a explicat secretarul Drăgan. În 2007, moştenitorii au revenit cu o acţiune în baza Dreptului Civil, prin care solicitau să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei Primarului din 2002 şi să li se restituie în natură imobilul de pe Str. Mihai Eminescu, nr. 23. Procesul început în 2007 s-a finalizat în ianuarie 2012, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins acţiunea revendicatorilor. Era momentul când primarul Aurel Simionescu considera că procedura juridică s-a finalizat, iar fosta clădire CEC poate intra în custodia Primăriei. La vremea respectivă, Simionescu chiar a declarat public că se pot începe demersuri pentru accesarea de fonduri europene, aşa încât imobilului să i se redea frumuseţea de odinioară. Socoteala edilului-şef nu s-a potrivit, însă, cu ceea ce avea să urmeze. În februarie 2013, casa de avocatură "Cherecheş&Cherecheş" a formulat o nouă acţiune de cerere în judecată, prin care solicita încă odată să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei emise în 2002 de primarul Anton Lungu. Aşa se face că războiul dintre Primărie şi revendicatori a reînceput, întinzându-se pe durata a încă trei ani. La începutul lui 2016, instanţa a dat un verdict, însă moştenitorii şi avocaţii lor au luat-o de la capăt cu procesele. În acest timp, prin impunătorul imobil ce ar trebui să fie o adevărată emblemă a oraşului, şuieră vântul lugubru.
DSP a început, în urmă cu câţiva ani, lucrări de consolidare la clădirea CEC, însă a stopat investiţia după ce a fost somată de moştenitori să nu aducă modificări imobilului până la rezolvarea litigiului existent.
În lipsa altei posibilităţi, Primăria a încercat să ascundă cumva gunoiul sub preş, în urmă cu câţiva ani, montând pe toate laturile clădirii mesh-uri uriaşe, cu fotografii retuşate ale faţadei. În timp, însă, acele pânze de mari dimensiuni s-au rupt, iar în bătaia vântului fluturau exact ca nişte zdrenţe, oferind o imagine de-a dreptul patetică a ceea ce a ajuns centrul vechi al Brăilei în zilele noastre.
Cine sunt cei care ţin cu dinţii de obţinerea acestei clădiri? Pe lista revendicatorilor figurează opt cetăţeni evrei, domiciliaţi cu toţii în Israel. Zvi Raziel, Oded Yari, Orna El-ad, Raziel Zita, Raziel Ilon, Raziel Arie, Dayan Arier, Gherson Tzipora sunt cei care vor să intre în posesia fostului sediu CEC. Toţi aceştia susţin că sunt moştenitorii proprietarilor care aveau în posesie clădirea la sfârşitul anilor '40, atunci când au naţionalizat-o comuniştii.
Foarte multe date despre acest imobil nu se cunosc la ora actuală. Spre deosebire de alte case despre care se ştie cine le-a construit şi în ce perioadă, referitor la clădirea CEC nu se poate spune foarte exact cine a fost primul proprietar. Istoricul Maria Stoica, autor a unor monografii foarte bine documentate despre centrul vechi al Brăilei, ne-a spus, în urmă cu ceva vreme, că despre imobilul în cauză nu a găsit documente în arhive. "Nu am găsit date certe, dar, în baza stilului arhitectonic, am putea data construcţia acestei clădiri în jurul anului 1903", opinează istoricul. Din câte se pare, la parter au funcţionat, la început, 5 prăvălii, iar în momentul naţionalizării etajele erau împărţite în 9 apartamente. În perioada comunistă, clădirea a găzduit sucursala CEC Brăila, la parter funcţionând şi cofetăria "Venus", faimoasă în anii '70 pentru că servea cafea turcească, făcută la nisip.
Avertismentele lui Dragomir
Întrebat cum vede scoaterea la lumină a acestor imobile de referinţă ale Brăilei, primarul ales, Marian Dragomir, s-a arătat destul de drastic, în primul rând la adresa celor care continuă să revendice sediul fostului CEC, deşi au pierdut în repetate rânduri până acum procesele intentate. "Hotărârile instanţelor de judecată trebuie respectate, dar o să analizăm, la un moment dat, şi o acţiune a noastră în Justiţie vizavi de respectivii revendicatori. Am impresia că aceştia fac un abuz de drept, deoarece până prezent Primăria Brăila a câştigat de câteva ori, iar dânşii găsesc diverse subterfugii pentru a deschide un nou proces pentru acelaşi imobil", ne-a declarat, ieri, Marian Dragomir.
Noul primar a mai ţinut să transmită un mesaj tuturor proprietarilor de clădiri de patrimoniu din municipiu. "Pentru toţi cei care, în urma unor procese în Justiţie, au câştigat proprietatea unor clădiri de patrimoniu, ţin să îi anunţ că e momentul să investească în reabilitarea lor, în special a faţadelor. Dreptul de proprietate înseamnă obligaţia de a renova clădirea respectivă. În caz contrar, ne vom vedea nevoiţi să apelăm la noul Cod Fiscal şi să aplicăm amenzile substanţiale prevăzute de acesta", ne-a declarat Marian Dragomir, făcând astfel trimitere şi spre proprietarii fostului hotel "Pescăruş".
Totuşi, noul edil-şef a ţinut să precizeze că, sub conducerea sa, Primăria va încerca să vină şi cu anumite facilităţi pentru cei care trebuie să renoveze anumite clădiri, în contextul în care o astfel de investiţie prespune cheltuieli substanţiale. "O să inventariem toate clădirile cu situaţie juridică certă, iar proprietarii vor fi notificaţi să renoveze faţadele, primind un termen strict în acest sens. Pe de altă parte, voi propune în Consiliul Local Municipal acordarea unor facilităţi pentru cei care fac renovările în baza unui proiect întocmit de arhitecţi, respectând un paletar de culori, pentru că nu putem permite ca fiecare să văruiască faţadele după cum crede de cuviinţă", a subliniat primarul Marian Dragomir.
