”Vrem o țară ca afară!” a fost unul dintre multele strigăte ale disperării, pe la protestele din ultimii ani. O propoziție scurtă cu bătaie dureros de lungă, cât distanța de zeci de ani de înapoiere dintre România și statele Occidentului. ”O țară ca afară” are atâtea înțelesuri cât vrea fiecare să înțeleagă, prin prisma experiențelor avute prin Germania, Spania, Suedia, Anglia, SUA sau alte state unde nivelul de trai e incomparabil cu cel de aici. Autostrăzi mai multe, hoți mai puțini în funcții publice, birocrație mai mică sunt doar câteva dintre semnificațiile acestui slogan. La fel de bine, și ”o țară mai curată” este un înțeles la fel de puternic. Pentru că rar mai vezi în vreo țară europeană atâta mizerie în atât de multe locuri câtă vezi în România. De-a lungul drumurilor, de-a lungul căilor ferate, pe lângă râuri sau lacuri și mai ales pe la marginea orașelor, peste tot sunt grămezi de moloz, PET-uri și resturi din plastic sau chiar gunoaie menajere intrate în putrefacție.
Sunt deja zeci de ani, încă de pe vremea regimului comunist, de când se perpetuează acest fenomen al nesimțirii de care se fac vinovați atât cei care aruncă gunoaiele cât și cei care ar trebui să îi împiedice să facă asta, adică autoritățile centrale și locale. Dacă în zeci de ani nu s-a găsit nicio soluție eficientă de stopare a fenomenului, înseamnă că autoritățile ori n-au putut, ori n-au vrut. Iar după cum se văd lucrurile în prezent, e clar că, până acum, nu s-a vrut cu adevărat să se facă ordine. Dovada: o Hotărâre de Guvern care aștepta de 12 ani să i se dea norme de aplicare a fost, în sfârșit, operaționalizată în toamna anului trecut. Au mai trecut câteva luni până să fie efectiv pusă în aplicare, dar când în sfârșit s-a aplicat efectul, s-a văzut imediat. E vorba despre confiscarea de către Garda de Mediu, cu sprijinul altor instituții din domeniul ordinii publice - Poliție, Poliție Locală -, a vehiculelor folosite pentru transportarea și depozitarea ilegală a deșeurilor. La Brăila, măsura s-a aplicat în urmă cu circa o săptămână și jumătate, când s-au confiscat o căruță și un autoturism. Complementar, pe lângă măsura confiscării, proprietarilor vehiculelor li s-a aplicat și câte o amendă drastică, de 30.000 lei. De atunci și până acum, se pare că nu s-au mai aruncat deșeuri pe la marginea orașului, nici din căruțe și nici din alte autovehicule. Cel puțin așa susține Poliția Locală, care patrulează zilnic prin preajma haldelor neautorizate. Așadar, la primul semnal cu adevărat dur din partea autorităților, aruncătorilor de gunoaie le-a pierit tupeul. Rămâne însă de văzut cum vor evolua lucrurile în continuare, dacă există interes din partea autorităților să rezolve definitiv problema sau a fost doar un foc de paie, clasica minune care ține doar trei zile... Ar fi păcat, fiindcă această primă victorie nu va însemna nimic dacă războiul declarat împotriva nesimțirii nu va continua. Nesimțiții și-au pierdut repede tupeul, dar și-l pot regăsi la fel de repede. Adevărata provocare este transformarea nesimțirii în bun simț. Ori asta nu se poate face decât cu măsuri dure aplicate constant, pe termen lung.
Important e, de asemenea, să le oferi cetățenilor posibilitatea de a rezolva legal problema deșeurilor, în special a celor inerte, provenite din demolări, pentru că acestea se aruncă, de obicei, în haldele neautorizate de la marginea orașului. La Brăila, există această posibilitate, fiind deschis un depozit special pentru materiale inerte, în zona trecerii bac Smârdan. Pentru transport pot fi contractate atât firmele de salubritate cât și alți transportatori autorizați. În ambele cazuri, se plătește, ca pentru orice serviciu existent pe lumea aceasta.
