Nu cred că PSD vrea să câştige funcţia supremă în stat - Preşedinţia României. Nu vrea pentru că, în primul rând, ştie că nu mai e mare brânză. Au avut grijă pesediştii şi gaşca lui Dragnea să facă din funcţia de Preşedinte al României ceva mai degrabă simbolic. În afară de a se certa pe tema ambasadei din Israel şi de a mai bombăni câte ceva despre vreo lege ori despre nereuşitele guvernării, Preşedintele nu prea mai are vreo putere de decizie. PSD ştie asta foarte bine. Ştie că nu Preşedintele guvernează, ştie că nu Preşedintele are pe mână banii de la buget, ştie că nu Preşedintele decide cum şi cui îi împarte, ştie că nu Preşedintele împarte funcţiile în stat şi în toate instituţiile statului – de la miniştri şi secretari de stat la banalii directori de grădiniţe. Preşedintele e bun să mai arunci vina asupra lui pentru nereuşitele propriei guvernări – pentru că prostimea poate pica în capcana aceasta, iar PSD ştie asta foarte bine.
În al doilea rând, ratarea câştigării Preşedinţiei ar putea fi un bun prilej pentru PSD ca, după alegerile prezidenţiale, să se retragă de la guvernare. Personal, nu exclud ca, pe la începutul anului viitor, cu vreo 10 luni înainte de următoarele alegeri parlamentare, PSD să iasă singur de la guvernare. I-ar prinde bine o pauză luată înainte de adoptarea bugetului pe 2020, care va fi dezastruos, şi fix înainte de a se anunţa bilanţul pe anul acesta – la fel de dezastruos: cu un deficit bugetar de peste 3%, cu o creştere economică sub cea prognozată şi cu o gaură uriaşă la buget, care nu-i va permite să-şi respecte promisiunile. PSD ar profita de un guvern provizoriu, asupra căruia să arunce toate nerealizările sale şi toată situaţia economică critică ce va urma, un guvern pe care să-l toace permanent la televiziunile penalilor, ca să iasă PSD mai bine la alegerile locale din iunie 2020 şi, mai ales, la cele generale din toamna viitoare. S-ar repeta situaţia din 2017-2018, când PSD a avut enorm de câştigat de pe urma pauzei de un an de la guvernare, singura sa temă de atunci fiind demonizarea Cabinetului Cioloş - cel mai decent şi de bun-simţ Guvern al României din ultimii 30 de ani.
Dar, cel mai important, PSD nu vrea Preşedinţia din simplul motiv că ştie că nu o poate obţine. Cred că PSD este destul de conştient că şansele de a câştiga Preşedinţia, indiferent de candidatul pe care îl va avea sau îl va susţine, sunt aproape nule. N-are şanse nici Viorica Dăncilă - chiar aş vrea să văd o dezbatere serioasă între Dăncilă, Iohannis şi Dan Barna, să zicem -, n-are şanse nici Tăriceanu, pe care să-l susţină PSD, ALDE şi chiar ProRomânia la un loc. Şi nici Gabriela Firea. Să fim serioşi! Actualul PSD şi-a epuizat rezerva de cadre de Teleorman şi de aiurea, în contextul în care cel mai bun candidat pare că a rămas însăşi Viorica Dăncilă. Cred că PSD s-a împăcat în sinea lui cu ideea că nu va (mai) câştiga Preşedinţia României prea curând.
Tot ce poate spera va fi accederea în turul 2 al alegerilor prezidenţiale. Cred că acesta este adevăratul deziderat al PSD. Pentru că adevărata lor tragedie - a PSD, a pesediştilor şi a votanţilor PSD – nu va fi necâştigarea Preşedinţiei, ci postura - în premieră - de a alege între doi candidaţi de dreapta. De a alege între doi candidaţi de-ai altora! De a alege unul dintre cei mai mari duşmani. Atunci se vor zvârcoli cu adevărat de durere toate dăncilele, olguţele, gabrielele, carmendanele, toţi teodorovicii, codrinştefăneştii, pleşoienii, ştefannicolaii, cătălinrăduleştii, nicolicii, iordachii şi toţi tăricenii la un loc.
