Andra Ioniţă: Sunt pasionată de arhitectură, mai precis designul interior. Pot spune că am aceste înclinaţii încă de când eram mică deoarece, de pe atunci a început să mă fascineze felul în care arătau şi erau decorate clădirile. Pentru mine, arhitectura nu e doar un hobby, mi-aş dori ca în viitor să mă folosesc de această pasiune a mea pentru a face ceva util în viaţă. Am încredere în mine şi asta mă face să cred că voi reuşi.
Adrian: Hobby-ul meu este dansul sportiv care, să fiu sincer, m-a ajutat enorm atât pe plan fizic cât şi mental. Ceea ce e interesant la hobby-ul meu este că m-am apucat forţat de el, crezând că e ceva pueril, pentru fete, însă m-am înşelat amarnic şi în scurt timp am ajuns să-l iubesc. Acum dansul este la fel de important ca şi şcoala şi deşi e greu să le îmbini pe amândouă, nici nu mă gândesc să mă las de dans.
Cătălina-Mihaela Mangiurea: Am început să urmez cursuri de dans popular acum 2 ani de zile, la sfatul unor prieteni, care deja erau înscrişi de câţiva ani. După ce m-am înscris, mi-am dat seama că îmi plăcea ceea ce făceam şi am hotărât sa merg mai departe. Nu pot spune că mi-a fost greu să învăţ deoarece de mică am fost învăţată de către părinţi şi bunici să iubesc muzica populară şi să ştiu să dansez. Însă, din alt punct de vedere, a fost destul de dificil să învăţ în câteva luni dansurile pe care ceilalţi le ştiau deja de ceva timp. Dar nu mă plâng. Cu ambiţie, perseverenţă şi ajutor din partea câtorva colegi şi din partea domnului profesor, a fost totul bine. Făcând parte din ansamblul de dansuri, am participat la diferite concursuri şi festivaluri unde am obţinut premii importante. Sfătuiesc pe oricine are ocazia să se înscrie la astfel de cursuri să o facă deoarece este o experienţă frumoasă, care în acelaşi timp te ajută să cunoşti mai bine cultura şi tradiţiile româneşti.
Andi: Hobby- ul meu este baschetul. Un sport nu prea practicat pe la noi în oraş şi cu puţine alternative de practicare. În afara competiţiilor dintre licee e greu să găseşti un loc unde să joci baschet liniştit şi cu tipi de treabă! Practic acest sport de 3 ani şi pot spune că e singurul lucru care mă relaxează complet, în sensul că îl fac cu drag şi cu toată inima şi că acolo uiţi de toţi şi toate !
Ella Coman: Dacă cumva ţi-e dor de puţin timp pentru visare, dacă n-ai chef de nimeni sau eşti plictisit, du-te la teatru! Un loc care îţi aparţine, înconjurat de chipuri asemănătoare cu al tău şi totuşi atât de diferite, te aşteaptă răbdător. O aromă de basm te face să uiţi de realitate şi să te urci pe scenă alături de actorii care joacă pentru tine. Ce e teatrul? Nu există definiţii, ci doar trăiri ce nu pot fi exprimate prin cuvinte. Ce e teatrul pentru mine? O evadare din viaţa mea cea de toate zilele, într-alta, incitantă şi plină de riscuri, unică şi plină de taine. Pasiunea asta nerostită poate fi secretul oricărei persoane, dar ea trebuie să aibă curajul să creadă în imposibil!
Raluca: Am învăţat că e important să faci ceea ce îţi place şi ceea ce te reprezintă.
Eu desenez. O fac pentru că îmi place, pentru că aşa simt; pentru că prin desen pot să mă descarc, simt că pot să zbor, să merg pe apă şi să culeg stele. Îmi place să am o lume a mea, în care pot păşi doar prin pasiunile mele, care mă ajută să uit de problemele de peste zi. Nu trebuie să te iubească creionul, trebuie doar tu să-l iubeşti pe el, iar mâna să te asculte şi, nu în ultimul rând, să vrei să faci asta. Consider că un hobby te ajută să te destinzi, să uiţi de necazuri şi să-ţi dezvolţi universul cunoaşterii.
Victor : Sunt mulţi cei care cântă la chitară, dar puţini reuşesc să exceleze şi fac asta doar pentru a părea interesanţi. Eu m-am apucat să cânt la chitară pentru că mă pasionează muzica şi nu cred că voi încerca să cânt şi la alt instrument. În schimb, mi-ar plăcea să cânt într-o trupă, însă nu prea găsesc persoane în Brăila cu care să înfiinţez una.
Mihai: Practic de câţiva ani înotul şi pot spune că a devenit hobby-ul meu. Îmi place acest sport deoarece cere rezistenţă şi viteză şi de asemenea te menţine într-o formă fizică excelentă. Am participat la câteva concusuri şi chiar dacă nu am prins podiumul nu am fost descurajat, ci, din contră, motivat să muncesc mai mult. Sincer, mi-ar plăcea să văd mai mulţi tineri practicând acest sport deoarece este în primul rând benefic pentru sănătatea lor.
