Vorbeşte destul de agramat, dar nu realizează asta, însă este suficient de arogant încât să se creadă foarte deştept. Are totuşi vorbele la el, te ia prin învăluire, fentează subiectul care nu-i place, te îmbrobodeşte, încearcă să te prostească în faţă. Are „şcoala vieţii”.
E cam ţărănuş la origini, dar - vorba aia - s-a ajuns, făcând avere într-un mod extrem de dubios, iar acum se dă mare. E îngâmfat şi crede că le ştie pe toate. S-a înconjurat de indivizi mai proşti decât el, dar care-i sunt datori, într-un fel sau altul, ca să-i poată domina şi să-i controleze după bunul plac şi interes. Îi place să deţină controlul, să manipuleze, să comploteze, să fie buricul pământului. Minte, fabulează, bate câmpii, încercând să-i impresioneze pe cei care-l ascultă - şi, de multe ori, îi reuşeşte.
Se descurcă, se învârteşte cum poate şi cum ştie, are şmecheria la el, dispreţuieşte regulamentele şi regulile de bun simţ, păcăleşte statul ori încalcă legea. Eventual are deja o condamnare, dar îl deranjează mai mult faptul că a fost prins, neavând remuşcări pentru că a încălcat legea. Ar face orice să scape basma curată. Îi înţelege pe ceilalţi care încalcă legea, ba chiar i-ar scăpa şi pe ei, dacă astfel îşi rezolvă propriile probleme. Crede că toată lumea a făcut oricum cel puţin o ilegalitate ori că ar face-o, dacă ar fi în locul lui.
Scuipă seminţe pe jos, aruncă ţigara pe jos, nu la coşul aflat la câţiva metri distanţă, fumează ţigări netimbrate, conduce maşină scumpă, dar fără acte chiar în regulă - de exemplu, nu are ITP, nu are asigurare ori e înmatriculată în Bulgaria.
Cu o soţie neglijată ori divorţat, are gagică mai tânără decât el (ori chiar decât propriul copil), dar pozează în familistul convins şi moralist, care respectă tradiţiile, vrând să impună altora reguli pe care el nu le respectă. Se dă religios, îşi face cruce, dar a încălcat deja câteva dintre cele 10 porunci. Nu o dată, ci constant.
Este portretul-tip al unui anumit tip de români. Îi ştiţi, îi întâlniţi din ce în ce mai des, sunt aproape peste tot. Şi orice asemănare cu Liviu Dragnea este cât se poate de neîntâmplătoare. Pentru acest gen de români, politicianul de tipul lui Liviu Dragnea este reprezentantul ideal. Aceşti români – prea mulţi ori încă puţini, rămâne de văzut – chiar se simt reprezentaţi la cel mai înalt nivel de conducere a ţării. De aceea, politicienii ca Liviu Dragnea sunt atât de populari: pentru că ei sunt oglindirea perfectă a unei părţi a societăţii. Şi de aceea un executant precum Vasilica Dăncilă este atât de înţeles şi de tolerat: pentru că, de fapt, nu mulţi înţeleg că vorbeşte neinteligibil.
