Gata, sunt bani! Bine, banii erau și până acum, dar chestia este că degeaba îi ai în cont, atunci când ești o entitate administrativă cum e, de exemplu, municipiul Brăila, dacă nu i-ai împărțit pe categorii și nu ai trecut prin acea etapă regulamentară, birocratică, numită votarea bugetului. La sfârșitul săptămânii trecute, consilierii locali municipali au votat, în sfârșit, bugetul municipiului pe anul în curs. Așa se face că abia acum, la sfârșit de aprilie, început de mai, în luna a 4-a spre a 5-a a anului, cum ar veni, s-au stabilit oficial sumele existente și se pot începe cheltuielile pentru următoarele 8 luni ale actualului an financiar. Pentru cine nu știe cum stă treaba, în mare s-ar putea explica așa: din acest moment, Primăria are undă verde să cheltuie anumite sume de bani pentru anumite proiecte. Să spunem, de exemplu, un milion de lei pentru asfaltarea unei străzi de câteva sute de metri lungime. Numai că asfaltarea asta nu începe așa, hodoronc-tronc! Mai întâi trebuie organizată licitația pentru angajarea unui constructor, care licitație trebuie să urmeze câțiva pași legali, conform procedurii, deci mai durează o lună pe puțin până se rezolvă treaba asta. La final, câștigă o firmă, numai că, mai mult ca sigur, o altă firmă o să conteste rezultatul licitației, iar dacă i se acceptă contestația (ceea ce se întâmplă aproape de fiecare dată, pentru că mai toate caietele de sarcini au tot felul de ”bube”, mană cerească pentru juriștii care doar din asta trăiesc...) procedura se reia. Mai durează o lună, cel puțin două, până când se tranșează problema și există, finalmente, un câștigător de necontestat. Deja ne aflăm în luna august, poate chiar septembrie! Firma câștigătoare începe să facă proiectul tehnic. În vreo două-trei luni e gata proiectul tehnhic. Constructorul începe organizarea de șantier, aduce un utilaj-două, o baracă și un WC ecologic pentru muncitori, pe strada care trebuie asfaltată. Primăria se bucură și semnează, în sfârșit, ordinul de începere a lucrărilor. Se fac primele săpături dar, ghinion, ne aflăm deja în luna noiembrie, se strică vremea, vine prima ninsoare și primul îngheț, iar șantierul trebuie să ia o pauză până la primăvară.
În ultimii 10-20 de ani, numeroase proiecte de reabilitare au avut un start prost, la Brăila, pentru că bugetul a fost votat prea târziu. Și nu vorbim doar de municipiu ci și de județ, unde s-a tot întâmplat, în ultima perioadă, ca asfaltările drumurilor administrate de Consiliul Județean să înceapă toamna târziu, pentru că bugetul județului a fost votat în aprilie, mai, sau chiar în iunie.
Culpa pentru acest lucru nu le aparține, însă, nici autorităților județene și nici celor municipale. De vină sunt autoritățile naționale, care se trezesc abia prin februarie-martie să voteze bugetul național. Pentru că, procedural, lucrurile se întâmplă la modul următor: primul se votează bugetul național, în funcție de care se votează mai apoi bugetele județene, în funcție de care se stabilesc bugetele municipale, orășenești, respectiv comunale. Un lanț al slăbiciunilor a cărui verigă slabă stă chiar în vârf, la Guvern și Parlament, cele două entități care nu se sinchisesc niciodată să voteze bugetul pe anul viitor încă din luna decembrie a anului în curs. Sau măcar la începutul lunii ianuarie, pentru ca toate investițiile naționale, județene, municipale, orășenești sau comunale să poată începe din timp, să se facă licitațiile în ianuarie - februarie, iar din martie, cel târziu aprilie sau mai, să se deschidă șantierele, așa cum ar fi firesc. Niciodată, însă, cel puțin în ultimii 15 ani, nu s-a întâmplat așa, indiferent de partidele care au fost la putere. Mereu, politicienii au alte priorități, se bălăcăresc pe tot felul de prostii, în loc să facă din stabilirea bugetului prioritatea numărul unu, așa încât tot anul fiscal să ”curgă” firesc, în sprijinul unor investiții făcute în favoarea cetățenilor. Ca să nu mai vorbim de gargara politică de la votarea bugetelor, începând din Parlament, până la ultimul consiliu comunal, pentru că, în orice haită, n-are cum să fie împărțire de ciolan fără mârăieli sau mușcături pe la spate.
În politică, bugetul țării, județului sau municipiului este văzut, în general, ca un ciolan din care fălcile cele mai puternice iau halca cea mai mare. Că e vorba de bani, că e vorba de capital electoral, câștigul politicii e pe primul plan. Alegătorii și nevoile lor pot să mai aștepte până pe la sfârșitul anului, că doar n-au intrat zilele-n sac...
