Există în Poliţia Română mulţi poliţişti adevăraţi, dedicaţi meseriei, profesionişti, oneşti, cărora le place ceea ce fac, incoruptibili, cu conştiinţă, dar şi cu creier, cu caracter, neintimidaţi de funcţiile altora şi care acţionează aşa cum trebuie să o facă, potrivit legii, logicii şi bunului simţ. Îmi place să cred că sunt mulţi, poate chiar majoritari în Poliţie, că generaţiile noi de poliţişti sunt formate din oameni care în majoritatea lor fac parte din această categorie.
Există în Poliţia Română însă şi mulţi poliţişti cu gândire şi comportament de miliţian, cu atitudine de secretar de partid, de om intangibil, superior celorlalţi prin grad şi funcţie, care se cred stăpâni peste toţi şi toate şi care acţionează ca atare, aroganţi, care nu respectă legea şi nu se tem de consecinţele acţiunilor lor. Nu mai mai vorbesc despre poliţiştii de-a dreptul cocalari sau cu comportament de interlopi ori chiar adevăraţi infractori în uniformă, şi din vechea, dar şi din noua generaţie.
Recent, doi poliţişti simpli, de la munca de jos, cum se spune, cu comportament precum al poliţiştilor din prima categorie de mai sus, l-au sancţionat pe un alt poliţist, mare mahăr cu funcţie prin MAI, poliţist cu atitudine din categoria miliţienilor, care încălcase legea, dar care a considerat că nu trebuie să plătească pentru asta, ba mai mult, s-a arătat indignat cum de au îndrăznit cei doi poliţişti să-i facă lui una ca asta. Scandalul s-a mutat la secţie şi apoi în media, după ce unul dintre poliţişti a fost suficient de inspirat încât să filmeze toată scena.
Iar problema (încă) ministrului de Interne Lucian Bode nu era atitudinea de cacao a poliţistului şef de prin MAI, nu era faptul că respectivul încălcase legea, nici că individul ar fi trebuit să fie un exemplu pentru minister şi uniformă şi nu era, problema lui era că un poliţist filmase acea scenă. Pe Bode îl fura grija de ce îndrăznise cineva să filmeze, nu ce anume filmase. Păi, uite fix de-aia filmase, pentru că bănuia că nu o să-i creadă nimeni pe ei, simpli poliţişti, în detrimentul mahărului din minister, că bănuia că şefimea nu o să le dea lor dreptate. Probabil nu se gândea că însuşi ministrul de Interne avea să ţină partea, iniţial, şefului din minister care încălcase legea. Poliţiştii în cauză chiar au avut curaj, nu doar pentru că l-au sancţionat pe poliţistul şef care încălcase legea, ci şi pentru că au filmat şi au făcut public ceea ce se întâmplase.
În cele din urmă, s-a lăsat cu demiterea poliţistului cu atitudine de miliţian, dar asta doar pentru că a existat presiune din partea opiniei publice şi din partea multora dintre poliţiştii adevăraţi. Şi, evident, pentru că a existat acea filmare.
Nu m-ar mira să aflăm în curând că maharul din minister s-a pensionat subit, ca orice „special” care se respectă, la o vârstă încă fragedă, fără ca pensia specială să-i fie în vreun fel pusă în pericol. Dacă însă la fiecare abatere, unui poliţist i s-ar reduce măcar cu 5% pensia aia specială pe care urmează să o ia, pariez că nu am mai avea miliţieni în Poliţia Română. Cu atât mai puţin interlopi în uniformă.
