Programul Național de Relansare și Reziliență, întocmit de Guvern și depus zilele trecute la Bruxelles, în valoare de aproape 30 de miliarde de euro – din care circa jumătate nerambursabili, iar restul reprezentând un împrumut la dobânzi foarte avantajoase – pare ceva aproape SF. Cel puțin în privința construirii de autostrăzi, capitol pe care îl voi analiza în textul de față.
PNRR este extrem de ambițios în această privință, România angajându-se să construiască, până în 2026, exclusiv cu bani alocați prin acest program, 434 de kilometri de autostradă. Mai concret, este vorba despre Autostrada Ploiești – Buzău – Focșani – Pașcani, 324 de km, parte din Autostrada Moldovei (care îi interesează și pe brăileni, în paralel cu viitorul drum expres Buzău – Brăila), două tronsoane din Autostrada Unirii Târgu Mureș – Iași (Târgu Mureș - Miercurea Nirajului și Leghin – Pașcani), 59 de km, un tronson din Autostrada Transilvania, de 42 de km (Nădășelu – Poarta Sălajului) și bucata lipsa din A1, Margina – Holdea, de 9 km (o adevărată epopee și rușine națională, care durează de mai bine de 10 ani), care ar lega fără întrerupere Sibiul de Nădlac. Pentru toate aceste tronsoane, în PNRR se estimează un buget de 2,7 miliarde de euro. Astea pe lângă tonsoanele deja în lucru sau în plan – și nu sunt deloc puține, dimpotrivă!
Tronsoanele în cauză sunt în faze avansate de proiectare sau de licitare, ba chiar în prag de execuție. Și totuși, pe cât de ambițios este acest program, este și riscant. Da, la cum ne-au obișnut guvernanții și politicienii în general în ultimii 30 de ani în privința construirii de autostrăzi, aproape 450 de km în 5 ani pare neverosimil. Doar că, de data asta, acești kilometri chiar trebuie finalizați în acești 5 ani deoarece, în caz contrar, banii trebuie dați înapoi la UE. Prin urmare, este un angajament atât al actualului guvern, cât și al următorului, de după alegerile din decembrie 2024, indiferent care va fi acesta. Oricum, până atunci, mare parte din acești kilometri ar trebui să fie ori finalizați, ori în stadii foarte avansate de execuție.
Riscul însă este altul. Cei 434 de kilometri (plus încă pe atâția în afara PNRR) presupune o desfășurare de forțe impresionantă. Constructori, utilaje, oameni… O organizare uriașă, o logistică bine pusă la punct. Cei 434 de kilometri presupun cel puțin 15 dacă nu 20 de sectoare de autostradă în lucru în același timp. Va fi un angajament nu doar al statului, ci și al firmelor executante. Nu e voie să meargă nimic prost. Nu trebuie să existe întârzieri în execuție, nu trebuie să existe piedici birocratice sau tehnice – gen exproprieri nefăcute la timp, utilități nerelocate, situri arheologice care să stea în drum etc. Nu trebuie să existe rezilieri de contracte! Un contract reziliat este o întoarcere cu 2 ani înapoi. Iar toată experiența de până acum arată contrariul: ceva merge întotdeauna prost la noi.
PNRR este, în privința autostrăzilor, o poveste frumoasă. Dar, ca să nu rămână doar o poveste, este nevoie de extrem de multă voință. Asta dacă, în primul rând, va fi aprobat de UE.
PNRR este de fapt un pariu. Dar nu este un pariu al Guvernului/guvernelor ori politicienilor cu Bruxelles și cu UE. Este un pariu al României cu ea însăși. Unul extrem de riscant, cu multe elemente neprevăzute. Un pariu din care ori câștigăm toți, ori pierdem toți.
