Vă plac miştourile, minciunile şi aroganţa lui Liviu Dragnea? Vă plac prostiile enunţate - şi verbal, şi în scris - de însuşi ministrul Educaţiei, Liviu Pop? Dar semianalfabetismul unui anume deputat PSD Călin Matei, care-i îndemna pe elevi „Pune-ţi mâna pe carte!”? Dar limbajul lui Codrin Ştefănescu? Dar golăneala altui pesedist vocal, Mirel Palada, care a lovit un senator al opoziţiei într-un studio de televiziune, în timpul unei pauze publicitare? Vă place la ce nivel a ajuns clasa politică care (cacofonie intenţionată) vă conduce, care vă reprezintă, care vă decide prezentul şi viitorul? Care hotărăşte soarta voastră şi a copiilor voştri?
Niciodată în ultimii zeci de ani clasa politică românească n-a fost una prea răsărită. N-a abundat niciodată în oameni cu o ţinută morală impecabilă, în profesionişti desăvârşiţi şi n-a dat pe-afară de oameni foarte inteligenţi. Dar parcă acum, mai mult ca oricând, îşi arată, în toată splendoarea, adevărata faţă: una hâdă, grotească, meschină. Uitaţi-vă bine la ei: niciodată guvernanţii n-au reprezentat mai bine ca acum esenţa mediocrităţii clasei politice româneşti şi a tolerării şi promovării acesteia de către societate.
Pentru că asta sunt cei care au destinele ţării pe mână: simbolul imposturii, al parvenitismului, al mediocrităţii, al neprofesionalismului, al amatorismului, al şcolilor făcute de acasă doar pe hârtie, al inculturii, al cultivării nonvalorilor, al promovării pupincuriştilor, scuturătorilor de scame şi cărătorilor de mape şi diplomate. Acesta este rezultatul tuturor acestor ani de neimplicare şi nepromovare a oamenilor cu decenţă, cu bun simţ, cu carte, a profesioniştilor, a celor cu morală şi principii, a oamenilor cu coloană vertebrală.
Spunea Liviu Dragnea, recent, că „PSD este, practic, o Românie la scară mai mică”. Chiar ar putea un partid condus de un infractor condamnat, care dirijează o gaşcă de penali, de agramaţi, de impostori, de incompetenţi, să reprezinte un simbol al unei întregi ţări, al unei naţii? Vă plac minciunile lui Dragnea, prostia lui Pop, limbajul lui Ştefănescu, golăneala lui Palada?
Partea cea mai tristă a întregii situaţii s-ar putea să fie asta: da, multora dintre voi să vă placă, de fapt, toate acestea! Şi, culmea, e posibil ca Dragnea să aibă, de data aceasta, dreptate: PSD chiar e o Românie mai mică. Rămâne de văzut doar dacă e mai mică decât România pe care o vrem noi, ceilalţi. Cu toate că, sincer, mă cam îndoiesc.
