Renovarea uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Centrul Vechi al Brăilei nu poate fi decât motiv de bucurie, chiar dacă operațiunea în sine este făcută cu mari greutăți financiare. Această lipsă a banilor își pune amprenta atât pe amploarea lucrărilor cât și pe durata execuției. Practic, Palatul LYRA, căci despre el este vorba, are parte doar de strictul necesar - repararea tencuielii afectate de infiltrații, văruirea fațadei principale, înlocuirea ușilor de metal cu unele din lemn stratificat, precum și refacerea arcadelor originale de la intrarea frontală. În interior, s-au mai pus la punct toaletele de la parter și etaj, iar la anul, dacă se va mai putea, se va interveni, cu o curățenie generală, și asupra sălii de spectacole. O reabilitare de mare amploare a clădirii, cu intervenții profesioniste asupra sălii principale și a lojei - care la ora actuală sunt, totuși, destul de depășite, ca aspect și funcționalitate, dând impresia unui cămin cultural ceva mai răsărit de pe vremea regimului comunist - încă nu este posibilă din cauza costurilor uriașe.
Proprietarul imobilului, Societatea Filarmonică LYRA, este o organizație non-profit finanțată doar din cotizațiile membrilor și din sponsorizări. Înființată în urmă cu aproape un secol și jumătate, această organizație ce a contribuit esențial, pe vremuri, la frumoasa istorie culturală a Brăilei, trăiește acum mai mult din amintiri. Societatea LYRA a construit Palatul LYRA în anii '20, din donații primite de la mediul de afaceri brăilean prosper din acele timpuri. După venirea la putere a comuniștilor, imobilul a fost naționalizat, aici funcționând timp de zeci de ani cinematograful LYRA. Chiar dacă nu a mai avut drept de proprietate, Societatea LYRA și-a continuat activitatea și pe vremea comuniștilor, datorită medicului Nicu Teodorescu, absolvent de Conservator, care, din dragoste pentru muzică și cultură, a reușit înființarea unei orchestre, căreia i s-a oferit posibilitatea să facă repetiții în două camere din Palatul LYRA. După 1990, doctorul Teodorescu a făcut demersuri repetate pentru ca Palatul LYRA să revină la proprietarul de drept, Societatea Filarmonică LYRA, însă acest lucru s-a întâmplat abia în 2006, când Regia RomâniaFilm a cedat, în sfârșit, clădirea. Treaba era rezolvată, totuși, doar pe jumătate, pentru că Societatea LYRA nu-și putea permite înființarea unei orchestre, cu toate costurile legate de salarizarea muzicanților. Așa că s-a ajuns la o colaborare cu Consiliul Județean, sub tutela căruia s-a înființat Instituția Publică de Spectacole (IPS) LYRA, cu o orchestră finanțată din banii bugetului județean. În baza unui contract de comodat, orchestra respectivă a folosit timp de aproape zece ani sala de spectacole a Palatului LYRA. Între timp, s-a mutat la Casa Tineretului, urmând să folosească sala de spectacole de aici. La un moment dat, s-a pus problema ca Palatul LYRA să fie preluat de Consiliul Județean, pentru o reabilitare ca la carte, dar asta nu s-a mai întâmplat. Societatea Filarmonică LYRA nu a vrut să-i fie luată, din nou, clădirea din proprietate, iar în aceste condiții CJ nu a mai alocat fonduri pentru reabilitare, mai ales că are deja o sală de spectacole în administrare, la Casa Tineretului. Așa s-a scris, foarte pe scurt, istoria acestei colaborări în urma căreia a rămas doar confuzia de nume între vechea Societate Filarmonică LYRA și actuala orchestră simfonică finanțată de Consiliul Județean și denumită tot LYRA.
Nicu Teodorescu a decedat în 2019, ștafeta conducerii Societății LYRA fiind preluată de fiul său, Constantin Teodorescu. În prezent, Societatea LYRA nu mai are o orchestră dar speră că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, o va avea și va redeveni un punct de reper al culturii brăilene, așa cum era în urmă cu o sută de ani și mai bine. Deocamdată, din sărăcia în care se zbate, încearcă să îi redea Palatului LYRA, cât de cât, aspectul de odinioară. Cu ajutorul unor oameni de afaceri, care au pus la dispoziție inclusiv materiale de construcții sau instrumente de lucru, renovarea înaintează încet dar sigur. De fapt, acesta este marele pariu pe care încearcă să îl câștige Societatea LYRA: implicarea comunității locale în revigorarea unui monument de cultură. În urmă cu o sută de ani, cu sprijinul generos al unei comunități mult mai bogate și mai deschisă către artă, a reușit să construiască un palat. Acum, cu chiu cu vai, abia reușește să „cârpească” acel palat. Dar cine știe, poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat societatea brăileană în ansamblul ei se va schimba suficient de mult în bine încât să își poată permite să sprijine organizația non-profit LYRA nu doar să își reabiliteze ca la carte sediul ci și să își reia activitatea filarmonică la fel ca în vremurile bune. Până atunci, să ne bucurăm că Palatul LYRA nu a ajuns salon de nunți, așa cum s-a întâmplat cu alte săli de spectacole sau foste cinematografe din oraș!
