Păsările din România – (XXII) | Obiectiv Vocea Brailei

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

În articolul de astăzi încerc să vă prezint trei specii de păsări ce pot fi întâlnite accidental în țara noastră. Sunt specii ce tranzitează țara noastră în timpul migrației, unele au dispărut de aici din cauza omului, sau păsări care mai nou își schimbă rutele de migrație din cauza războiului din vecini. Am ales pentru astăzi următoarele trei specii: cocor (Grus grus), dropia (Otis tarda), spârcaci (Tetrax tetrax).

Cocor (Grus grus)

Cocorul este o specie caracteristică zonelor umede cu adâncime mică (20-40 cm) ce include mlaștini, pajiști umede, păduri inundabile, râuri și lacuri puțin adânci.

LOCALIZARE ȘI COMPORTAMENT: Este o specie prezentă în centrul și nordul continentului european. În afara perioadei de cuibărit, se adună și migrează în stoluri numeroase, la mare înălțime, în formație de „V„ sau în linie oblică. În timpul perioadei de cuibărit specia este monogamă și teritorială. Ritualul nupțial este spectaculos și constă dintr-un dans în care aplecările, urmăririle și săriturile se împletesc cu sunete asemănatoare celui de corn, emise în timp ce au gâtul ridicat, capul dat pe spate și ciocul îndreptat spre cer. Cuibul, care poate fi folosit succesiv mai mulți ani, este alcătuit dintr-o movilă de vegetație așezată pe pământ în apropierea apei și poate atinge diametrul de 1-1,6 m. Iernează în sudul și vestul Europei și în Africa.

POPULAȚIE: În România, populația estimată este de 1-2 perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în Rusia, Suedia, Finlanda și Polonia. Cele mai multe exemplare iernează în Spania, Franța și Portugalia.

REPRODUCERE: Sosește din cartierele de iernare în luna aprilie. În cuibul construit de ambii parteneri, femela depune de obicei două ouă, în prima parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 98,2 x 60,2 mm. Incubația durează în medie 28-31 de zile și este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare, puii își urmează părinții și devin zburători după 65-70 de zile.

AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: Degradarea și distrugerea habitatelor prin construirea de diguri, urbanizarea, coliziunea cu firele electrice, persecuția din partea fermierilor pentru pagubele provocate culturilor, vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. Refacerea și protecția habitatelor umede permit refacerea efectivelor speciei.

Dropia (Otis tarda)

Dropia este o specie caracteristică zonelor de stepă, pășune și terenurilor cu agricultură extensivă. Lungimea corpului este de 75-105 cm și are o greutate de 8.000-16.000 g pentru mascul (21.000 g în mod excepțional) și 3.500-8.000 g pentru femelă.

LOCALIZARE ȘI COMPORTAMENT: Este o specie prezentă în sud-vestul și sud-estul continentului european. Masculii ating maturitatea sexuală după 4-5 ani, iar femelele pot cuibări după primul an. Este o specie tăcută. Durata obișnuită de viață este de 10 ani, dar pot atinge și 15 ani. Deși este o specie mare, se deplasează în zbor cu o viteză de circa 60 km/h. Penajul masculului este impresionant în perioada de cuibărit, când se poate împrerechea cu până la cinci femele. Masculii se întrec în spații deschise în prezența femelelor. Datorită dimensiunilor și comportamentului social de grup masculii nu au prădători. Cuibul este așezat în adâncituri ale solului, căptușite superficial cu vegetație. Masculul nu contribuie la incubație sau la creșterea puilor. Populația europeană este sedentară, iar cea asiatică migratoare.

POPULAȚIE: În România, populația estimată este de 1-5 perechi, în vestul țării. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia și Ungaria.

AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: Degradarea și distrugerea habitatelor prin transformarea pășunilor în terenuri agricole, agricultura intensivă, deranjul provocat de activitățile agricole, poluarea cu pesticide, arderea miriștilor, coliziunea cu firele electrice, braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Practicarea unei agriculturi extensive, folosirea cablurilor electrice îngropate, reducerea vânătorii ilegale și implementarea Planului Internațional de Acțiune sunt elemente esențiale pentru conservarea speciei.

Spârcaci (Tetrax tetrax)

Specia este întâlnită în pajiști uscate, terenuri agricole, pășuni și fânețe. Asemănător la mărime cu un fazan, lungimea corpului de 40-45 cm, anevergura aripilor de 90-110 cm și greutatea corpului de 830 g.

LOCALIZARE ȘI COMPORTAMENT: Cuibărește în sud-vestul Europei și sudul Rusiei. Păsările din vestul Europei iernează în bazinul mediteraneean și păsările din est iernează în Turcia, Caucaz și sudul Asiei. Păsările se mută în sud în lunile septembrie-octombrie și se reîntorc în teritoriile de cuibărit în lunile martie-aprilie. Reproducerea începe de la vârsta de 2 ani. În timpul curtării masculii se adună într-un lek și își etalează penajul în timp ce lovesc solul, sar în sus, lovesc cu aripile și ridică creasta de pe gât pentru a-și etala modelul penajului. Femelele vizitează lek-ul numai pentru împerechere – sistem de împerechere poligam. Cuibul este instalat într-o adâncitură în pământ în vegetație joasă.

POPULAȚIE: Populația cuibăritoare europeană este mare de 120.000 - 300.000 de perechi. Specia a suferit un declin începând cu anul 1970 în ciuda creșterii din unele țări în perioada 1990 - 2000. În prezent, specia nu cuibărește în România.

REPRODUCERE: Ouăle sunt depuse în perioada februarie-iunie. 2-5 ouă de 53x38 mm în dimensiune sunt clocite de femelă pentru 20-22 zile. Puii sunt hrăniți de femelă și dezvoltă penajul la 25-30 zile de la eclozare, dar pot rămâne cu ea pe perioada primei ierni. Are o singură generație pe sezon.

AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE: Specia este amenințată de transformarea habitatelor de pajiște în terenuri agricole, precum și de utilizarea pesticidelor care reduc disponibilitatea prăzii insecte, coliziunea cu liniile de tensiune și presiunea generată de vânătoare. Este necesară o îmbunătățire a managementului și protecției habitatului de cuibărit.