În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
La sfârșitul săptămânii trecute am reușit să merg în mai multe locuri din județul Brăila, să văd păsări sălbatice și nu numai. Vremea bună, cu iz de primăvară, mi-a permis să reușesc să ajung și în locuri unde nu am mai fost de vreo doi ani de zile și aici amintesc Balta Tătaru.
Nu o să vă fac cunoștință astăzi doar cu păsări sălbatice așa cum v-am obișnuit, deoarece am reușit câteva fotografii frumoase cu popândăi, acest mamifer care tocmai a ieșit din hibernare și care, aici la Tătaru, ne-a oferit un spectacol deosebit, atât prin numărul lor cât și prin foamea specifică speciei care a ieșit din hibernare.
A doua specie pe care doresc să o prezint astăzi este călifarul roșu, o specie frumos colorată, rar observată în Brăila, și pe care am avut șansa să o fotografiez de aproape, în zbor.
Despre ceea ce am observat, ca specii de păsări și efective, o să revin cu detalii într-un articol viitor.
“Popândău (Spermophilus citellus)
Este recunoscut ca specie endemică în Europa. Poate fi întîlnit pe pajiștile cu vegetație pitică în general, acolo unde sunt turme de oi, care reușesc să mențină prin pășunat plantele scunde, fiind dependent de menținerea antropică a habitatelor sale. Înainte de 1990, acest mamifer era considerat specie dăunătoare pentru agricultură, iar în acest moment este unul dintre cele mai periclitate specii de mamifere din România. Printre cei mai importanți factori periclitanți se numără dispariția pășunilor cu vegetație scurtă, respectiv fragmentarea accentuată a habitatelor.
Conservarea șoimului dunărean (Falco cherrug) este în mod continuu legată de evaluarea coloniilor de popândău. Astfel, cartarea distribuției speciei în regiunea panonică a fost, parțial, rezultatul eforturilor de conservare a acestei specii de șoim.
Pentru documentarea importanței popândăului în baza trofică a șoimului dunărean se efectuează analize asupra hranei șoimilor. (informații MILVUS România)”.
În Brăila am întâlnit în câteva locuri acest mamifer, peste tot în zone cu pășunat intensiv.
Călifar roşu (Tadorna ferruginea)
Călifarul roșu este o specie de pasăre de talie medie ce prezintă dimorfism sexual nu foarte accentuat. În zbor prezintă acoperitoarele albe, remigele primare negre și remigele secundare irizate-verzui. Penajul corpului este maroniu-portocaliu intens, iar penajul de pe cap este roșcat-gălbui deschis, albicios pe față și frunte (mai accentuat la femelă). Ciocul este negru-cenușiu, iar picioarele și ochii sunt de culoare neagră. Masculul se deosebește ușor de femelă prin prezența colierului negru în jurul gâtului. Lungimea corpului este de 61 - 71 cm, anvergura de 110 - 135 cm, iar greutatea este de 1.200 – 1.640 g în cazul masculului și de 925 – 1.500 g în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice - Numele genului provine din denumirea în franceză a călifarului alb - tadorne, iar numele speciei ferruginea provine din cuvântul latin ferruginus - de culoare roșie, ca rugina.
Distribuție - Specia cuibărește în estul și sud-estul Europei, zona temperată și sub-tropicală a Asiei, nord-vestul și estul Africii. Populațiile din Africa, cele din sud-estul Europei și cele din sud-vestul Asiei sunt rezidente. În România, specia cuibărește în Dobrogea, estul Câmpiei Române și localizat în Câmpia de Vest.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind rezidentă.
Habitate - Călifarul roșu preferă habitatele acvatice cu ape sărate sau salmastre localizate în zone deschise, dar apare și pe suprafețele acvatice cu ape dulci.
Hrană - Specia se hrănește preponderent cu iarbă, frunze, semințe și tulpini ale plantelor acvatice și palustre dar și cu materiale vegetale din culturi (orez și cereale). Consumă de asemenea și nevertebrate acvatice (viermi, insecte, crustacee, moluște), pești de dimensiuni mici și amfibieni. Se hrănește relativ frecvent pe uscat.
Alte informații - Adesea, puii mai multor femele sunt ținuți împreună (în așa numitele creșe), sub supravegherea unui adult, în timp ce restul adulților sunt în căutarea hranei.
Populație - Populația globală este estimată la 170.000 – 220.000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 17.000 – 26.500 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind necunoscută. Populația din România este estimată la 60 - 600 de perechi, tendința populațională fiind în creștere.
Reproducere - Perioada de reproducere începe din lunile martie/aprilie. Este o specie monogamă, în multe cazuri perechile menținându-se pe perioada întregii vieți. Cuibărește solitar sau în grupurile răsfirate. Ponta este formată din 8 - 9 ouă (6-12) clocite de către femelă pentru 28 - 29 de zile. Puii sunt capabili de zbor la 55 de zile de la eclozare. Puii se adună de obicei în creșe, fiind păziți de unul sau câțiva adulți. Cuibul este de obicei situat în cavități din sol, scorburi abandonate de mamifere, scorburi din arbori sau în stânci, uneori în cuiburi abandonate de șorecar mare sau pe clădiri. Cuibul este căptușit cu puf, pene și iarbă, fiind uneori amplasat la câțiva kilometri de apă.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt: reducerea calității și a suprafețelor habitatelor prin managementul defectuos al zonelor umede, lucrările de drenare etc. Specia poate fi vulnerabilă în cazul epidemiilor de gripă aviară.
Această specie am întâlnit-o în câteva locuri în județul nostru, aici am să amintesc de Balta Albă, Seaca, Comăneasca, ceea ce vreau să subliniez este faptul că peste tot unde am văzut călifar roșu, erau doar două exemplare.
Sursa de informare:
https://milvus.ro/mammals/popandaul/
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/203/califar-rosu-tadorna-ferruginea
