În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Am avut un sfârșit de săptămână interesant din punct de vedere ornitologioc, adică am surprins în imagini migrația de primăvară în câteva locuri din județul nostru dar și din Dobrogea. Pentru că am surprins specii de păsări de care nu v-am vorbit în detaliu, în articolele mele, am hotărât să vă prezint două noi specii de păsări. Este vorba de fluierarul de zăvoi și de barza neagră.
Fluierar de zăvoi (Tringa ochropus)
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Nu există dimorfism sexual. Are colorit general dorsal întunecat, negricios cu pete fine, albe. Pieptul este închis la culoare și se termină brusc, astfel este vizibil contrastul dintre piept și părțile ventrale albe. Picioarele sunt gri-verzui, sprânceana albă nu trece de ochi, iar inelul orbital este alb. În zbor se observă aripile negricioase atât dorsal cât și ventral și târtița albă. Pe coadă are câteva benzi foarte late și negre. Lungimea corpului este de 20 - 24 cm, anvergura este de 39 – 44 cm, iar greutatea de 53 – 119 de grame.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de ţărm cu târtiță albă ce îşi balansează coada, menţionată de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din cuvintele grecești ochro - palid și pous - picior, cu referire la coloritul șters (gri-verzui) al picioarelor.
Distribuție - În România, deși unele exemplare sunt prezente tot timpul anului, cel mai probabil specia nu cuibărește (nu a fost găsită până acum o dovadă certă a cuibăritului). Iernează în jumătatea sudică a Europei, Africa și sudul Asiei. Puține exemplare rămân peste iarnă și în România, în iernile mai blânde.
Fenologie - Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii, probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de cuibărire.
Habitate - Cuibărește în păduri inundate, turbării și mlaștini. În migrație preferă canalele inundate, bălțile, malurile lacurilor, șanțurile înguste, adesea cu vegetație, etc.
Hrana - Specia este omnivoră, dar se hrănește predominant cu insecte acvatice și terestre, în special adulți și larve de gândaci, larve de libelule, furnici, viermi, mici crustacee, păianjeni și pești. Ocazional consumă și fragmente de plante.
Populație - Populația mondială a speciei este estimată la 1.200.000 – 3.600.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 616.000 – 1.050.000 de perechi. Tendința generală a speciei este în creștere. Tendința la nivel european a crescut moderat între 1980 și 2013 (conform EBCC 2015).
Reproducere - Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie și se poate întinde până în iunie. Specie monogamă, femela depune de obicei 3-4 ouă, pe care le clocesc ambele sexe, timp de 20-23 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 28 de zile. Cuibărește în arbori, în cuiburile vechi ale altor specii de păsări, în special în cuiburi de sturzi sau porumbel gulerat. Uneori cuibărește și pe platforme, până la 20 de metri înălțime, sau pe sol.
Amenințări și măsuri de conservare - Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia.
Barză neagră (Ciconia nigra)
Este o specie de pasăre de talie mare. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul având capul, pieptul, gâtul şi spatele negre, cu irizații metalice verzui-violete, în contrast cu abdomenul alb. Adulții au ciocul şi picioarele roșii, iar juvenilii gri-verzui. Lungimea corpului este de 90 - 105 cm şi are o greutate medie de 2.900 - 3.000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 173 - 205 cm.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen provine din cuvântul latin ciconia, care înseamnă barză, iar numele de specie provine din cuvântul latin nigra, care înseamnă negru (cu referire la coloritul general negru al speciei).
Distribuție - Specia cuibărește în tot Palearticul, din Spania și până în Orientul îndepărtat (China). În nord este răspândită până în țările baltice și sudul Siberiei. Iernează în sudul continentului African.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar în perioade de cuibărit. Sosește începând cu luna martie și pleacă înapoi în cartierele de iernare la sfârșitul lui septembrie - începutul lui octombrie.
Habitate - Este o specie evazivă, retrasă, cuibărind în habitate nederanjate. Preferă pădurile deschise, bătrâne, care au în apropiere surse acvatice (bălți, mlaștini, pâraie). Este mai abundentă în pădurile bătrâne din zonele joase, de luncă.
Hrană - Este o specie preponderent ihtiofagă, consumă o gamă foarte largă de pești. Suplimentar, se hrănește și cu alte viețuitoare: micromamifere (șoareci, chițcani), șopârle, șerpi, amfibieni, păsări de talie mică (în special pui, uneori și ouă), insecte de talie mare, nevertebrate acvatice (moluște, crustacee).
Populație - În România, estimările arată o populație de aproximativ 1.175 – 2.724 de perechi cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este necunoscută. Și în România tendința populațională este necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie / începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 3-4 ouă. Incubarea durează 32-38 de zile. Puii devin zburători la 63-71 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuiburile sunt de dimensiuni mari, construite din crengi și căptușite cu iarbă și mușchi. Cuiburile sunt refolosite (adesea de către aceiași pereche) ani la rândul. Uneori ocupă cuiburi de mari dimensiuni ale păsărilor răpitoare. Cuiburile sunt amplasate pe arbori bătrâni și înalți, deseori la o înălțime considerabilă (10-20 de metri), stânci sau alte suporturi similare (polițe în cariere abandonate).
Amenințări și măsuri de conservare - Principala amenințare o constituie dispariția pădurilor bătrâne, nederanjate. Orice fel de lucrări forestiere a căror scop este extragerea arborilor maturi și bătrâni au un efect negativ semnificativ asupra populației speciei. Barza neagră este vulnerabilă tocmai datorită faptului că pădurile pe care specia le preferă - pădurile deschise bătrâne, nederanjate de luncă - au suferit de-al lungul timpului cele mai severe modificări - suprafața lor fiind diminuată până la dispariție.
O altă amenințare este reprezentată de modificarea cursurilor de apă prin captări - care reduc debitul și implicit abundența ihtiofaunei - sursa principală de hrană a speciei.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/324/fluierar-de-zavoi-tringa-ochropus
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/183/barza-neagra-ciconia-nigra
