Liviu Dragnea nu a fost condamnat doar de Justiţie. Justiţia a făcut ieri dreptate într-un caz penal în care, aşa cum am mai spus-o, logic şi obiectiv privind lucrurile, şeful PSD nu avea cum să scape. Da, Justiţia a avut curajul, în sfârşit, să spună răspicat că Liviu Dragnea a încălcat, din nou, legea. Condamnarea de ieri a lui Dragnea – acum nu doar un infractor, ci un recidivist – a fost însă a doua. Şi nu spun asta referindu-mă la prima lui condamnare, cea din Dosarul referendumului.
Adevărata lui condamnare, cea mai importantă, a venit duminică, 26 mai, la vot. Aceea a fost adevărata pedeapsă pentru Dragnea şi gaşca lui, inclusiv pentru aliatul într-ale guvernării penale, Călin Popescu Tăriceanu. Dragnea a fost condamnat, definitiv şi irevocabil, în primul rând de români.
Liviu Dragnea este, de ieri, istorie. Executat prompt de poporul român, printr-o mobilizare exemplară la urne la alegerile europarlamentare, aşa cum nu a mai făcut-o de mult nici măcar la alegerile generale interne, Dragnea a ieşit pe uşa din dos a Puterii politice şi a intrat pe uşa din faţă a penitenciarului. Odată cu el, poporul român a pedepsit, firesc, şi PSD, şi ALDE. O guvernare axată în principal pe problemele penale ale unor indivizi nu avea cum să nu fie pedepsită. Totuşi, chiar nu suntem o naţie de hoţi, şi nici una de proşti. Un popor nu poate fi cumpărat cu măriri de pensii şi salarii la stat. A mai încercat unul, în urmă cu 30 de ani, să facă la fel, oferind fiecărui român 100 de lei în plus la leafă, dar a sfârşit foarte rău şi s-a lăsat cu o revoluţie.
Dragnea fusese deja condamnat de duminică, 26 mai, când în România a vut loc o nouă revoluţie. O revoluţie împotriva minciunii, împotriva hoţiei, împotriva îndepărtării României de Uniunea Europeană. O revoluţie care a schimbat şi a întors, din nou, soarta unei ţări, luată ostatică de un grup penal organizat.
Chiar şi fără sentinţa de ieri a Înaltei Curţi, Liviu Dragnea îşi primise deja pedeapsa. PSD n-a mai apucat să-l pedepsească, deşi asta ar fi urmat, dacă sentinţa din Justiţie s-ar fi amânat din nou. Baronii, la fel de vinovaţi ca şi Dragnea de scorul extrem de mic la care a ajuns partidul, l-ar fi linşat oricum zilele acestea. Românii au redescoperit însă puterea votului. Românii şi-au reamintit că votul poate fi o armă cu adevărat puternică şi eficientă, ba chiar letală. Românii au înţeles că politicienii incompetenţi, corupţi, mincinoşi, hoţi şi cu înclinaţii dictatoriale nu sunt eliminaţi nici cu sârme în colon, nici cu mercur, nici cu asasini plătiţi care îi urmăresc de la un hotel ori din maşină, aşa cum se victimizează ei. Românii au realizat că politicienii pot fi pedepsiţi şi eliminaţi într-un singur mod: prin vot, cu o banală ştampilă. Aşa că, pe lângă cei 3,5 ani de închisoare (din care va face maxim jumătate, printre „colegi” pe care a tot încercat să-i scape), românii i-au aplicat lui Dragnea, ca şi lui Tăriceanu, pedeapsa capitală: condamnarea la moarte politică. O moarte pe cât de ruşinoasă, pe atât de meritată. Nici că se putea ca o nouă revoluţie să înceapă într-un mod mai frumos!
