Care este primul lucru pe care il faceti cand ajungeti intr-un loc nou? Este cumva un selfie? Sau faceti parte din categoria persoanelor care ii „arata cu degetul” pe cei care nu rateaza nicio ocazie de a se fotografia?
Pe retelele de socializare, in combinatie cu accesul facil la tehnologie, zilnic, se posteaza un numar impresionant de selfie-uri. Acestea ajung pe milioane de ecrane, astfel incat, ceea ce se intampla ne poate pune pe ganduri si pe buna dreptate, ne face sa ne intrebam ce ar putea fi in spatele acestui fenomen sau a acestei nevoi de supraexpunere. Despre cine este vorba intr-un selfie devine o intrebare legitima.
Chipul atrage privirea
Unele masuratori arata ca pe retelele de socializare mesajele cu chipuri umane sunt cu pana la o treime mai interesante si atrag privirile utilizatorilor, ceea ce sugereaza ca exista o atractie irezistibila pentru aceste continuturi. Cei care sunt interesati sa atraga multi followers (persoane care sa le urmareasca profilul – n.n.) sau care doresc sa obtina un nivel ridicat de implicare sunt foarte atenti la aceste detalii.
Din punct de vedere psihologic, chipurile sunt modalitati puternice de comunicare non-verbala. Oamenii se uita la chipuri pentru a capta o prima impresie, deoarece fata este o parte importanta a corpului. Expresivitatea din selfie, care ne capteaza inevitabil atentia, are legatura cu un principiu simplu in psihologie, si anume ca un subiect care stie ca este observat isi ajusteaza comportamentul, iar acest lucru devine atat de clar in fata camerei cu megapixeli, de aici si unele capturi inedite.
Preocupare de sine sau narcisism?
Admiratia construita in jurul selfie-urilor se fundamenteaza pe un fel de a le arata celorlalti ca acel moment a meritat imortalizat, ca unicitatea de duzina a fost conservata digital pentru eternitate, ca atunci s-a intamplat ceva important pentru subiect ce trebuie impartasit celorlalti. Poate fi de fapt vorba despre o stare de ascendenta sau superioritate, un moment in care stima de sine era la un nivel ridicat, o preocupare excesiva pentru sine, pe care unii o confunda cu narcisismul care, in final, se monetizeaza intr-un numar aproximativ de like-uri, pe masura momentului surprins sau a eventualelor emotii transmise.
Desi au fost speculatii ca ar fi ceva patologic din zona narcisismului sau obsesionalului in comportamentul celor preocupati de selfie, vestea buna este ca un astfel de interes nu are nimic bolnavicios. Cel mult cateva motivatii interioare si exterioare.
Un selfie, mai multe nevoi
Motivatia din spatele postarii unor selfie-uri poate avea legatura cu nevoia de a transmite intr-un mod controlat, ceva despre sine celorlalti. Intr-un fel convenabil si placut, care se reflecta in stima de sine si in eventuala admiratie a celorlalti. Un alt motiv are legatura cu nevoia de validare sociala, cu un fel vanitos de a arata mai bine in ochii celorlalti, dupa un set de incercari, dupa care, in final, este selectata cea mai reusita reprezentare despre sine, dintr-un unghi avantajos, in care micile imperfectiuni sunt estompate sau chiar anulate prin procedee post-editare, pentru a fi mai aproape de reprezentarea mentala ideala despre sine.
In lista de motive mai putem adauga nevoia de vizibilitate, de a fi pe prima pagina intr-un fel facil sau nevoia de a transmite o stare pozitiva ori, pur simplu, pentru ca telefoanele inteligente ne permit sa facem acest lucru cu usurinta si intr-un mod independent printr-o simpla atingere. In cele din urma, cand vorbim despre selfie nu este vorba despre sine, ci despre celalalt, de felul in care reusim sa-i transmitem ceva despre noi, intr-un mod care ne avantajeaza.
Articol preluat de pe farmaciata.ro.
