Actualul an agricol este unul cu totul atipic, foarte mulţi fermieri brăileni plângându-se că nu s-au mai confruntat niciodată cu un asemenea cumul de factori negativi. Pe de o parte seceta instalată încă din iarnă, când a nins foarte rar şi în cantităţi mici, pe de altă parte ploi torenţiale, căzute pe suprafeţe mici, care în loc să ajute plantele mai degrabă a contribuit la distrugerea lor, din cauza băltirilor. Ca să pună capac, în scenă a intrat, pe ici pe colo, şi grindina... Iar peste toate astea, în atomsferă persistă ceva de rău augur, ceva ce face ca razele soarelui să pârjolească totul în cale la o intensitate mult mai mare decât eram obişnuiţi până acum. Că e de la distrugerea stratului de ozon, că e de la efectul de seră despre care se tot vorbeşte de câţiva ani buni, cert este că ceva s-a dereglat undeva în marele mecanism al naturii. Iar faptul că la nivelul solului au început să se înregistreze până la 80 de grade Celsius, ceea ce face ca apa folosită la irigaţii să fiarbă efectiv în contact cu pământul, ne arată că lucrurile nu se îndreaptă deloc spre o direcţie bună.
În acest context, faptul că pe raza judeţului nostru s-a irigat mai mult decât până acum, datorită investiţiilor făcute în reabilitarea sistemului de irigaţii, nu a fost suficient pentru eliminarea completă a problemelor cauzate de fenomenele meteo neprielnice. La culturile de toamnă - grâu, orz, orzoaică, rapiţă - avem pe raza judeţului, cumulat, 80.000 hectare calamitate, adică aproape trei sferturi din culturile înfiinţate. La cele de primăvară - porumb, floarea soarelui, soia -, situaţia pare mai bună. Concret, din aproape 200.000 ha însămânţate, se prefigurează peste 50.000 ha compromise. E doar un sfert din total, însă este vorba, totuşi, de zeci de mii de hectare pentru cultivarea cărora nişte fermieri au aruncat, efectiv, banii în vânt, iar acum stau cu speranţa că vor fi despăgubiţi de Guvern. Despăgubiri care, însă, sunt doar la stadiul de promisiuni. Câţi bani se vor da concret nu se ştie, la fel cum nu se ştie nici când anume vor fi daţi. N-ar fi exclus să nu se mai dea deloc, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte dăţi!
Guvernele României, indiferent de culoarea politică, le-a mai dat “ţepe” agricultorilor când a venit vorba despre plata despăgubirilor după calamităţi naturale. Şi le vor mai da, pentru că ăsta e mersul lucrurilor la noi... Cea mai mare “ţeapă” pe care statul o dă agriculturii din România nu este, însă, acordarea unor “firimituri” în bani, cu titlu de despăgubire, ci faptul că, de atâţia ani, nu există încă o strategie coerentă pentru adaptarea la noile condiţii climaterice.
Clima se schimbă, asta e o certitudine, iar din păcate schimbările sunt de foarte rău augur pentru agricultură. Probabil că episoadele de secetă vor fi tot mai dese, temperaturile la nivelul solului tot mai mari, iernile fără zăpadă, verile ca în deşert. De altfel, despre faptul că în zona noastră fenomenul de deşertificare a solului este tot mai intens se tot vorbeşte, de ani de zile. A făcut cineva ceva pentru a combate asta? Câte perdele forestiere s-au înfiinţat pe câmpurile Brăilei? Doar în Insula Mare, pe terenurile administrate de o firmă din Arabia, au apărut câteva astfel de fâşii împădurite care, odată ajunse la maturitate, vor avea rolul de reglare a curenţilor atmosferici, atragerea ploilor “curate” şi combaterea deşertificării solului. În restul judeţului, stăm şi ne uităm cum ne pârjoleşte soarele, aşteptând ca Dumnezeu să facă o minune, să regleze la loc clima. Minune care, după cum se prezintă lucrurile, n-o să mai fie!
