Reporter: Ceausescu, Nadia si Dracula. Tovarase dictator, esti mai cunoscut ca niciodata in lumea asta.
Ceausescu: Eu am fost cunoscut si inainte. Tot timpul am fost cunoscut. Ma stia poporul. Daca intrebai pe cineva pe strada de Ceausescu, stia sa te indrume sa ajungi la mine. E simplu! Eu tot ce am facut, am facut pentru popor. Pentru poporul din familia mea.
Reporter: Da, dar in strainatate nu prea te stia lumea.
Ceausescu: Cum nu ma stia? Pai, americanii ma stiau, cu rusii ma aveam la catarama, iar Regina Angliei m-a plimbat cu caleasca. Ce mai vrei? Am dovedit tutulol ca pentru a deveni cunoscut nu e nevoie sa fii un mare inventator, sa regizezi nu stiu ce film sau sa scrii o carte de succes. Poti sa ai doar patru clase, daca stii sa conduci un popor, ai succes garantat. Uita-te la Chavez din Venezuela.
Reporter: Ieri a fost ziua ta de nastere. Ai implinit '89 de ani.
Ceausescu: Asa este, era sa si uit. Noroc ca mi-a adus aminte Elena. Are o memorie de elefant. Daca o intrebi stie exact unde a pus serviciile alea de furculite din aur sau cestile alea placate cu platina, pe care le-am luat in fuga in momentul cind ne-am urcat in elicopter pe sediul CC. Ma intrebai despre ziua mea. Ma, cred ca este pentru prima data din '89 incoace cind nu am facut nici o petrecere. N-am dat nici un bairam, nu am chemat lautari, nimic. Se poate sa fie de vina si virsta mea, ca nu mai am 72 de ani ca la Revolutie, dar parca nici chefurile nu mai sint ce erau odata.
Reporter: Bun, si ce ai facut pina la urma?
Ceausescu: Am stat cu Elena si am jucat Macaua. Cam nasol in doi insi, dar ne-am incins pina la urma. Mai pe seara, am zis sa incercam senzatii tari. Sa ne punem in pielea poporului. Si am pus mina pe firul scurt al telefonului ca sa dau ordin sa mi se taie lumina la resedinta asta unde stam noi acum. Nu mi s-a parut rau deloc. Ce mare scofala sa stai pe intuneric? Bun, nu ai semnal la tv, dar in rest poti sa le faci pe toate. Spre exemplu, poti sa incerci sa faci ca lanterna.
Reporter: Cum ti se pare Romania 2007 fata de Romania 1989?
Ceausescu: La fel. Nu s-a schimbat nimic. Aceiasi activisti conduc tara, lumea moare in continuare de foame, iar perspective de mai bine chiar nu se intrevad. Si-atunci vin si adresez si eu o intrebare: pentru ce a mai murit Ceausescu la Revolutie? Pai, pentru ca daca nu as fi murit, acum eram presedinte, iar Basescu o facea pe marinarul pe nave.
Reporter: Arunca un ochi si spre Braila si zi-mi cum ti se pare?
Ceausescu: Braila imi place. Simt si acum gustul Epocii de Aur. Lumea inca se mai inghesuie la autobuze, sta cu orele in statii sa astepte tramvaiul, iar la "Bulevard" am vazut ca inca se mai formeaza cozi la covrigi. Ah, ce vremuri, tovarasi! Pe Faleza am vazut cupluri de tineri cum se tin de mina si se plimba. Apoi se aseaza pe o banca si se saruta. Asta inseamna ca nu au bani sa mearga la o cofetarie sau la un film, preferind sa se pupe in public. Bine, daca eram eu la Putere acum, lucrurile astea nu s-ar fi intimplat, caci nu mi se pare educativ sa te giugiulesti in fata oamenilor muncii. Numai niste minti bolnave ar face asa ceva.
Reporter: Comunismul a fost condamnat!
Ceausescu: Da, am citit si eu in ziare. In loc sa-i condamne pe cei care au furat tara asta cu totul, ei condamna un regim care, de bine - de rau, a dat locuri de munca la oameni, le-a permis sa mearga in concedii la munte si la mare, sa se plimbe linistiti pe strada, fara teama ca vor fi tilhariti. Cine a condamnat comunismul? Tovarasul Basescu? Vezi tu, nu degeaba se zicea pe vremea mea ca hotul striga hotii. Si ii striga in ordine alfabetica, ii cheama la el si pun la cale alte si alte nenorociri.
Reporter: Ceva planuri de viitor?
Ceausescu: E, de unde atitea planuri de viitor? Sint batrin de-acum, ce pot sa mai fac eu la 89 de ani? Astept sa implinesc 90, sa fac un chef mare, dupa care sa pot muri cu inima impacata, chit ca-s decedat de 17 ani. Orice s-ar scrie prin ziare, orice ar consemna manualele de istorie, eu cred ca las ceva in urma mea: strazi, blocuri, fabrici si uzine care au facut productie pentru tara asta.
Reporter: Poporului roman ce ii transmiti?
Ceausescu: In '89, v-am zis sa stati linistiti la locurili voastri. Stiam eu ce spun. Problema este ca poporul m-a luat prea tare in serios si iata in ce hal a ajuns sa arate tara asta acum. Cred ca este cazul sa ma adresez acum poporului roman si sa le spun oamenilor: "Tovarasi, ati stat cam mult la locurili voastri!". Iar cind zic treaba asta, ma gindesc ca prea multa vreme au stat oamenii cu capul plecat si au acceptat sa fie umiliti, furati, batjocoriti. Tovarasi, va chem la Revolutie, sa-i alungam pe tirani. Haideti cu totii, ca acum aveti deja experienta. Trebuie sa ne organizam un pic, sa nu mai moara lume, asa cum s-a intimplat in '89. In plus, trebuie sa fim mai bine pregatiti. Daca in '89 era vorba despre un singur tiran (adica eu), acum vom avea de luptat impotriva unui intreg detasament de tirani. Sint multi, bogati, cu relatii pe afara si priceputi in supt singele poporului. Tovarasi, hadeti sa va sacrificati pentru idealurile noastre, sa va mobilizati si sa depuneti toate eforturili. La o adica, sa muriti din nou la Revolutie, daca patria mama v-o cere! Va urez multa, multa sanatate si sa ma aveti asa cum m-ati pastrat!
Ceausescu: Eu am fost cunoscut si inainte. Tot timpul am fost cunoscut. Ma stia poporul. Daca intrebai pe cineva pe strada de Ceausescu, stia sa te indrume sa ajungi la mine. E simplu! Eu tot ce am facut, am facut pentru popor. Pentru poporul din familia mea.
Reporter: Da, dar in strainatate nu prea te stia lumea.
Ceausescu: Cum nu ma stia? Pai, americanii ma stiau, cu rusii ma aveam la catarama, iar Regina Angliei m-a plimbat cu caleasca. Ce mai vrei? Am dovedit tutulol ca pentru a deveni cunoscut nu e nevoie sa fii un mare inventator, sa regizezi nu stiu ce film sau sa scrii o carte de succes. Poti sa ai doar patru clase, daca stii sa conduci un popor, ai succes garantat. Uita-te la Chavez din Venezuela.
Reporter: Ieri a fost ziua ta de nastere. Ai implinit '89 de ani.
Ceausescu: Asa este, era sa si uit. Noroc ca mi-a adus aminte Elena. Are o memorie de elefant. Daca o intrebi stie exact unde a pus serviciile alea de furculite din aur sau cestile alea placate cu platina, pe care le-am luat in fuga in momentul cind ne-am urcat in elicopter pe sediul CC. Ma intrebai despre ziua mea. Ma, cred ca este pentru prima data din '89 incoace cind nu am facut nici o petrecere. N-am dat nici un bairam, nu am chemat lautari, nimic. Se poate sa fie de vina si virsta mea, ca nu mai am 72 de ani ca la Revolutie, dar parca nici chefurile nu mai sint ce erau odata.
Reporter: Bun, si ce ai facut pina la urma?
Ceausescu: Am stat cu Elena si am jucat Macaua. Cam nasol in doi insi, dar ne-am incins pina la urma. Mai pe seara, am zis sa incercam senzatii tari. Sa ne punem in pielea poporului. Si am pus mina pe firul scurt al telefonului ca sa dau ordin sa mi se taie lumina la resedinta asta unde stam noi acum. Nu mi s-a parut rau deloc. Ce mare scofala sa stai pe intuneric? Bun, nu ai semnal la tv, dar in rest poti sa le faci pe toate. Spre exemplu, poti sa incerci sa faci ca lanterna.
Reporter: Cum ti se pare Romania 2007 fata de Romania 1989?
Ceausescu: La fel. Nu s-a schimbat nimic. Aceiasi activisti conduc tara, lumea moare in continuare de foame, iar perspective de mai bine chiar nu se intrevad. Si-atunci vin si adresez si eu o intrebare: pentru ce a mai murit Ceausescu la Revolutie? Pai, pentru ca daca nu as fi murit, acum eram presedinte, iar Basescu o facea pe marinarul pe nave.
Reporter: Arunca un ochi si spre Braila si zi-mi cum ti se pare?
Ceausescu: Braila imi place. Simt si acum gustul Epocii de Aur. Lumea inca se mai inghesuie la autobuze, sta cu orele in statii sa astepte tramvaiul, iar la "Bulevard" am vazut ca inca se mai formeaza cozi la covrigi. Ah, ce vremuri, tovarasi! Pe Faleza am vazut cupluri de tineri cum se tin de mina si se plimba. Apoi se aseaza pe o banca si se saruta. Asta inseamna ca nu au bani sa mearga la o cofetarie sau la un film, preferind sa se pupe in public. Bine, daca eram eu la Putere acum, lucrurile astea nu s-ar fi intimplat, caci nu mi se pare educativ sa te giugiulesti in fata oamenilor muncii. Numai niste minti bolnave ar face asa ceva.
Reporter: Comunismul a fost condamnat!
Ceausescu: Da, am citit si eu in ziare. In loc sa-i condamne pe cei care au furat tara asta cu totul, ei condamna un regim care, de bine - de rau, a dat locuri de munca la oameni, le-a permis sa mearga in concedii la munte si la mare, sa se plimbe linistiti pe strada, fara teama ca vor fi tilhariti. Cine a condamnat comunismul? Tovarasul Basescu? Vezi tu, nu degeaba se zicea pe vremea mea ca hotul striga hotii. Si ii striga in ordine alfabetica, ii cheama la el si pun la cale alte si alte nenorociri.
Reporter: Ceva planuri de viitor?
Ceausescu: E, de unde atitea planuri de viitor? Sint batrin de-acum, ce pot sa mai fac eu la 89 de ani? Astept sa implinesc 90, sa fac un chef mare, dupa care sa pot muri cu inima impacata, chit ca-s decedat de 17 ani. Orice s-ar scrie prin ziare, orice ar consemna manualele de istorie, eu cred ca las ceva in urma mea: strazi, blocuri, fabrici si uzine care au facut productie pentru tara asta.
Reporter: Poporului roman ce ii transmiti?
Ceausescu: In '89, v-am zis sa stati linistiti la locurili voastri. Stiam eu ce spun. Problema este ca poporul m-a luat prea tare in serios si iata in ce hal a ajuns sa arate tara asta acum. Cred ca este cazul sa ma adresez acum poporului roman si sa le spun oamenilor: "Tovarasi, ati stat cam mult la locurili voastri!". Iar cind zic treaba asta, ma gindesc ca prea multa vreme au stat oamenii cu capul plecat si au acceptat sa fie umiliti, furati, batjocoriti. Tovarasi, va chem la Revolutie, sa-i alungam pe tirani. Haideti cu totii, ca acum aveti deja experienta. Trebuie sa ne organizam un pic, sa nu mai moara lume, asa cum s-a intimplat in '89. In plus, trebuie sa fim mai bine pregatiti. Daca in '89 era vorba despre un singur tiran (adica eu), acum vom avea de luptat impotriva unui intreg detasament de tirani. Sint multi, bogati, cu relatii pe afara si priceputi in supt singele poporului. Tovarasi, hadeti sa va sacrificati pentru idealurile noastre, sa va mobilizati si sa depuneti toate eforturili. La o adica, sa muriti din nou la Revolutie, daca patria mama v-o cere! Va urez multa, multa sanatate si sa ma aveti asa cum m-ati pastrat!
