Un calcul orientativ privind investiţiile pentru îmbunătăţirea vieţii romilor din municipiul şi judeţul Brăila arată că în ultimii 14 ani s-au investit peste un milion de euro. Mai mult, un alt milion de euro stă să intre în comunitate în următorii patru ani, graţie proiectelor aflate în derulare sau "în lucru", pliate pe politica Uniunii Europene şi a altor organisme internaţionale dispuse să dea bani grei pentru "grupurile defavorizate, inclusiv romi".
Rezultatele a ceea ce s-a cheltuit până acum? Cu mici excepţii, se poate spune lejer că banii au fost aruncaţi pe Apa Sâmbetei.
Aproape 700 de mii de euro s-au dus numai pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi a condiţiilor de locuit ale etnicilor, până în 2006, pentru reabilitarea câtorva case din Colonia de la kilometrul 10, unde ar locui aproximativ 700 de romi, dar şi pentru instruirea mediatorilor sanitari care ar trebui, cel puţin teoretic, să contribuie la educarea igienico-sanitară a populaţiei rome.
Alte câteva sute de mii de euro au fost investite în îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, iar investiţiile continuă, cel puţin atunci când privim peste proiectele pe care le derulează acum Primăria, Consiliul Judeţean, Prefectura, Inspectoratul Şcolar, Casa de Asigurări de Sănătate şi alte autorităţi cu fondurile "la vedere".
Vorbim per-total despre bani de la Uniunea Europeană, dar şi de la Banca Mondială şi de la bugetul local şi de stat, contribuţii la proiectele cu fonduri nerambursabile. Practic, a face un calcul e ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân, în condiţiile în care banii au venit pe axe dintre cele mai diverse, atât din fonduri structurale, cât şi guvernamentale sau ale Băncii Mondiale, au fost accesaţi de fundaţii, autorităţi, asociaţii - instituţii care n-au niciun interes să pună cifrele cap la cap. Nici măcar liderii romilor nu ştiu cu exactitate cuantumul investiţiilor din acest domeniu. "Nu se ştie câţi bani, că doar n-a fost o singură instituţie care a accesat, şi nici o singură direcţie din care au venit banii", spunea Săndel Grosu, fost reprezentant al romilor din Brăila, membru al Alianţei pentru Unitatea Romilor, el însuşi câştigătorul mai multor proiecte, între care şi acela privind recensământul romilor şi punerea lor în legalitate, în sumă de câteva zeci de mii de euro, în 2007- 2008.
În lista proiectelor ratate intră şi brutăria de la Gradiştea, făcută în 2004, cu angajaţi romi, care s-a închis după ce a produs prima şarjă de pâine.
"Nu a cumărat nimeni pâinea fiindcă era sărată. Unii spuneau că nu cumpără fiindcă e făcută de romi, alţii că e prea sărată. Nu s-a vândut nimic şi s-a închis. Am preluat construcţia şi am păstrat specificul, dar romii n-au mai vrut să lucreze aici", spunea Petrică Andrei, primarul din Gradiştea.
Proiect peste proiect
În 2005, Primăria Brăila a câştigat o finanţare de 200.000 euro, pe mai vechiul program Phare pentru "îmbunătăţirea situaţiei romilor din comunitatea Colonie Km 10". Obiectivul principal al proiectului, la care Primăria a mai pus 18.612 euro, a fost acela de a reabilita 20 de garsoniere, spaţii de locuit pentru romi, dat fiind "impactul locuinţei asupra sănătăţii fizice şi mentale" şi fiindcă, "în domeniul sănătatii, exista un risc mare de îmbolnăvire în ceea ce priveşte comunitatea, datorită condiţiilor de viaţă, modului de alimentare, nerespectării unui program de vaccinări pentru copii, lipsa unei igiene dentare, a unei igiene corporale prin lipsa sistemului de canalizare şi alimentare cu apă, acumularea de focare de infecţie prin lipsa apei şi a canalizării" - argumente pentru obţinerea finanţării. Un an mai târziu, locuinţele reabilitate erau complet neutilate, autoritatea de atunci, de pe vremea lui Constantin Cibu, invocând faptul că locatarii şi-au furat singuri chiuvetele, scaunele de toaletă, au montat sobe şi au dat foc parchetului. Ba chiar, după vreo trei ani, nici dispensarul de la parterul blocului şi nici postul de poliţie nu mai funcţionau. Motivul: geamurile erau sparte, iar din interior lipseau piesele de mobilier. Tot atunci s-au făcut două fose şi o canalizare.
Colonia a ajuns tot "a plângerii", deşi s-a înfiinţat acolo o asociaţie a locatarilor, însă nimeni nu i-a putut ţine din scurt pe oamenii care aruncau gunoiul pe geam, fiindcă şi pubelele metalice au dispărut.
Trei ani mai târziu, adică în 2009, Primăria a aplicat din nou, însă pe fonduri structurale, prin Fondul Român de Dezvoltare, potrivit site-ului instituţiei, tot "pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor din Colonia de la Km. 10".
Proiectul "Preluarea apelor uzate de la locuinţele din Colonia de la km. 10", în valoare de 639.682 lei a fost implementat din 17 decembrie 2009 până în 18 mai 2012 şi a vizat, potrivit Primăriei Brăila- unitatea care a accesat fondurile: "Refacerea sistemului de preluare a apelor uzate, salubrizarea şi ecologizarea perimetrului din cadrul comunităţii, creşterea gradului de conştientizare în cadrul activităţilor de informare şi participare a membrilor comunităţii".
Cu toate acestea, Colonia de la Km. 10 "se încăpăţânează" să rămână "a plângerii", chiar şi liderii informali ai comunităţii luptându-se din răsputeri să-i educe pe beneficiari. "Sunt în continuare probleme cu gunoiul, că oamenii nu plătesc ridicarea, cu apa şi canalizarea care se înfundă. Nici cu sănătatea nu stăm bine. Avem mereu copiii bolnavi şi din cauza asta nu-i putem trimite la şcoală, n-au unde se juca pentru că aici e mizerie peste tot", ne-a povestit unul dintre mediatorii de la Kilometrul 10.
Potrivit Direcţiei de Asistenţă Socială Brăila, peste 150 de familii nevoiaşe de la Kilometrul 10 primesc hrană caldă, în fiecare zi, de la cantină.
În zonă, pentru copiii care merg la şcoală, Primăria asigură curse cu tramvaiul, însă şi aici sunt probleme. "Cu tramvaiul circulă şi adulţii şi ei vor să nu plătească, aşa cum fac copiii. Nu le putem asigura tuturor gratuitate", a susţinut Cornel Săndulescu, directorul "Braicar". Practic, colonia nu s-a schimbat cu nimic comparativ cu anii 2000, aşa cum nu s-au schimbat nici oamenii de aici. Problema nu este numai a locatarilor de aici, ci şi a celor îndrituiţi să vegheze la păstrarea obiectivelor realizate prin proiect. Poliţia locală, care are zona sub supraveghere, dă când şi când pe aici, iar poliţia judiciară descinde în zonă când are câte o acţiune. Potrivit IPJ, "Colonia de la Kilometrul 10 aparţine de Postul de la Chiscani, iar poliţiştii cunosc fenomenul infracţional de acolo". Ce-i drept, din când în când, poate o dată pe an, la Km. 10 au loc şi campanii de prevenire, dar e greu, foarte greu - o recunosc şi poliţiştii - să-i înveţi pe oameni să nu fure capacul de canalizare din faţa blocului sau să nu-şi vândă chiuveta la fier vechi pentru a bea banii. Teoretic, efortul autorităţilor ar trebui să fie unul comun, concertat şi fără echivoc. Practic...
Vom reveni.
