Maria e de parere că vechile tradiţii au devenit un prilej pentru a stârni zâmbetele pe feţele comercianţilor şi încântarea profesoarelor: În ziua de azi 1 Martie e o formalitate. "Din punctul meu de vedere, mărţişorul a devenit obligatoriu în rândul elevilor. Desigur, sunt şi cazuri în care se dăruieşte un mărţişor pe baza simpatiei şi a admiraţiei, dar marea majoritate s-a obişnuit să se facă remarcată prin fel de fel de mărţişoare, menite să atragă atenţia asupra valorii sale materiale. De vină este societatea care pune mai mult preţ pe superficialitate, decât pe simplitate. Cine, în ziua de azi, ar fi mai încântat de o buburuză legată de un şnur alb-roşu, când poate primi un ghiocel placat cu aur? Cadourile din suflet de obicei se fac în cadrul familei şi prietenilor apropiaţi, atunci când nu există un interes specific."
Oana Roxana e mai optimistă şi încă mai crede în semnificaţia tradiţiilor lunii martie, deşi este vizibil deranjată de reacţiile unora: «În primul rând, ziua de 1 Martie marchează o mare bucurie pentru noi toţi. Anume aceea de părăsire a iernii şi de întâmpinare a mult-aşteptatei primăveri. De asemenea, ziua de 8 Martie semnifică o celebrare a îngerilor din toată lumea, adică a femeilor, a acestor minuni divine fără de care bărbaţii nu ar reuşi. Eu cred că aceste daruri pe care ni le oferim unii altora, în aceste zile, ar trebui să exprime puritatea şi liniştea sufletească adusă de cele două sărbători. Însă trăim într-o societate în care un cadou este dăruit doar pentru prestigiu, pentru a părea mai presus de ceilalţi. Da, cadourile au ajuns să devină o obligaţie pentru că sunt persoane care efectiv aşteaptă tot anul zilele acestea doar pentru a primi câte ceva».
Mary-Lou se declară revoltată faţă de modul în care oamenii percep menirea acestor practici: «Aceste zile îmi sunt nesemnificative. Mă dezgustă în principiu ce întorsătură au luat lucrurile şi câtă ipocrizie încape cu această ocazie a venirii primăverii. Una peste alta, mai are sens doar simbolul împărţirii mărţişoarelor. "
Suprinzător, deşi e evident că sărbătorile şi-au pierdut din sens, băieţii totuşi simt că rolul lor a râmas consacrat, doar strategia se modifică: "Aşa cum se ştie, 1 Martie este sărbătoarea venirii primăverii cu prilejul căreia se fac cadouri sub formă de mărţişoare ce au menirea de a aduce noroc . Aceasta este o tradiţie care până şi în zilele de azi este respectată în mare parte. Eu, personal , prin cadourile dăruite, încerc să transmit căldura din sufletul meu şi nu consider acest obicei o banalitate. Bineînţeles, după cum toate se modernizează, acum se strâng bani de la întreaga clasă pentru a cumpăra ceva simbolic care ulterior va fi dăruit profesoarei . Poate din partea unora nu există un sentiment pentru acest obicei, dar cred că încă mai sunt anumite persoane ce pun suflet în ceea ce dăruiesc", declară Alex Hulea.
Cum era de aşteptat, multe fete se declară pro cadourilor, fiind o dovadă de afecţiune şi apreciere. Un exemplu este Claudia Tudose, care spune: "Pentru mine, sunt două zile speciale în care primeşti de la cei dragi ceva: un simbol al iubirii lor. La rândul meu, eu le ofer ce pot pentru a le demonstra dragostea sau afecţiunea pe care le-o port. Nu cred că micile atenţii acordate profesorilor sunt interpretate diferit deoarece, la fel ca şi noi, elevii păstrează tradiţia oferind câte ceva celor dragi."
Mărţişoare în catalog
În ciuda sumelor cheltuite pe cadourile de marţişor, ele se dovetesc totuşi a fi rentabile. Un cadou din partea clasei aduce, pe lângă satisfacţia personală şi recunoştinţa profesorilor, şi beneficii vizibile în catalog. Cristina este revoltată de situaţia creată în special în şcoli. Bazându-se pe experienţele din anii anteriori, unii sunt de parere că ulciorul chiar merge de mai multe ori la apă şi că, în funcţie de valoarea atenţiei, vin şi recompensele: "Este un calvar... de ce?! Pentru că vine primăvara, iar odată cu ea 1 şi 8 martie. Ca orice clasă care se respectă de la un colegiu de prestigiu am început să strângem bani pentru cadourile profilor. Sunt şefa clasei şi bineînţeles că mă ocup de acest «eveniment». De ce le luăm cadouri?! Simplu. Unora pentru că merită, altora pentru că vor, iar celorlaţi le luăm ca să «nu rămână pe dinafară», mai exact din bun simţ. După ce duci munca de convingere cu colegii pentru a fi de acord să puneţi bani, începi şi te milogeşti zilnic «vă rog aduceţi-i mâine, ştiţi doar că după Crăciun profa de ****** ne-a pus tuturor 10 moca. Poate ne cresc mediile şi semestrul ăsta». Însă noi suntem un caz fericit, că se întâmplă asta doar la un obiect. Eu una sunt de acord cu micile atenţii oferite la începutul primăverii, însă tind să cred că ele trebuie să fie simbolice şi nu foarte scumpe. Nu ştiu cum interpretează profii aceste cadouri... Într-adevăr se vede pe faţa unora că nu le convin cerceii pentru că sunt din argint şi nu din aur, dar cei mai mulţi dintre profi par să se bucure. Au fost şi ani în care pur şi simplu nu s-au pus bani şi, sincer, nu a fost nicio tragedie. Deci nu cred că aceste cadouri reprezintă un «must!»"
Un simbol al iubirii sau al obligaţiei?
Dacă mulţi sunt de părere că profesorii s-au obişnuit cu "simboluri ale primăverii" tot mai scumpe şi fară un mesaj anume, nici elevii nu sunt mai prejos, ei fiind atenţi în primul rând la portofel şi abia apoi se gândesc la ce vor să transmită. Atât băieţii cât şi fetele fac economii înainte de perioada "de foc" şi constată cu părere de rău că valoarea unui gest stă în cât de bine îţi indeplineşti obligaţiile: "Sărbătoarea asta a devenit ceva «supărător» pentru portofel. Să fim sinceri, prea puţin mai dăruiesc un mărţişor - şi cadouri în general - din suflet. De exemplu, majoritatea elevilor «se iau la întrecere» cine a adus cel mai mare buchet de flori, crezând că astfel intră în atenţia profesorilor. Sincer, îmi pare rău de ce a ajuns 1 Martie, deoarece, înainte avea un farmec aparte, pe când acum, e o sărbătoare ce dă dureri de cap, în special băieţilor, care nu m-aş mira să nu se îmbolnăvească azi", mărturiseşte Melania. De aceeaşi părere este şi Spoke, care preferă să dea un man decât să fie marginalizat: "Ziua de 1 Martie pentru majoritatea bărbaţilor este o zi de «slăbire" a portofelului. Oare este golit cu drag? Sincer, nu cred. Mărţişorul este un cadou semnificativ nu unul obligatoriu. Dacă nu oferim un mărţişor unei fete, din diferite motive, suntem bârfiţi şi catalogaţi «naşpa» . Nu e normal, mărţişorul este un simbol al iubirii, nu unul al obligaţiei. De ce să o facem din nevoie în loc să o facem din dragoste, din simpatie, din suflet, ori din pură stimă pentru o anumită persoană? Eu sunt dintre cei care se simt obligaţi să cumpere un număr mare de mărţişoare pentru că nu-mi doresc să primesc o etichetă proastă dintr-un motiv banal."
Simţindu-se încolţiţi de situaţie, o alternativă la "trebuie" este kitsch-ul, care se găseşte pe toate drumurile, şi nu implică nici efort, nici prea mulţI bani. "Cred că s-a cam dus perioada aia în care totul se face din tradiţie, si cu o anumită plăcere. Mai întâi ne uităm la buzunar, dup-aia vedem ce luăm, şi ajungem la fenomenul de «cadou de duzină». Cât despre cadourile pentru profi, depinde incredibil de mult de profesor, fiindcă dacă elevul ştie că-i pasa, îi dă cadoul din plăcere, pe când există profesori care imediat ce primesc un buchet de flori de 8 Martie, nu ştiu cum sa scape de el mai repede", spune Marius.
