Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultima perioadă cu operatorii maxi-taxi, dar vreau să vă spun că am primit bilete de călătorie în două săptămâni cât n-am primit în 10 ani. Şi călătoresc zilnic cu mijloacele de transport în comun. Başca, am avut şi norocul să mai prind când şi când căte o maşină mai făţoasă!
De fapt, e impropriu zis „nu ştiu ce se întâmplă”, pentru că este evident pentru toată lumea că îmbunătăţirea cât de cât a calităţii serviciului de transport privat de persoane este o urmare a faptului că autoritatea locală a pus, în sfârşit, presiune pe operatori să respecte legea. Abia când au văzut că-i groasă, patronii au ieşit din zona undergroud-ului fiscal (nu în totalitate ce-i drept) şi au dat dispoziţii ferme şoferilor să elibereze bilete pe bune.
Abia aştept să văd rezultatele financiare ale companiilor locale de transport în regim maxi-taxi aferente acestei perioade, pentru a putea face o comparaţie cu anii trecuţi când, dacă erau întrebaţi, patronii băgau o poveste fantezistă, cum că la final de tură şoferii distrugeau pur şi simplu atâtea top-uri de bilete câte estimau ei că ar fi vândut. Explicaţii puerile, dar dacă le-a mers?!
Acum, când farurile interesului public sunt puse pe ei, au devenit brusc mult mai corecţi. Păi dacă aceasta-i cheia succesului în implementarea ordinii în transport, haideţi oameni buni să aprindem împreună şi să întreţinem cât mai multe astfel de conuri de lumină! Adică să punem unul şi pe operatorul public de transport SC “Braicar” SA! Să ne uităm în toate curţile şi să reacţionăm în egală măsură!
Nu ştiu dacă operatorii privaţi au vrut să demonstreze că plecarea lor din piaţă va fi deplânsă de comunitatea locală, în ideea că ulterior îi vom ruga să se întoarcă, dar un lucru este clar: ieşirea lor impetuoasă chiar lasă în urmă o mare problemă. Nu le plâng pe umăr, dar nici nu-i consider singurii vinovaţi. Situaţia de acum e un cumul de factori, de concesii şi de cârdăşii de pe urma cărora singurii care au de suferit sunt călătorii.
Căci, să fie clar, parcul auto al “Braicar” este întins la maxim, ca un elastic gata să pocnească. Nu degeaba se plâng brăilenii că au ajuns să aştepte în staţii cu zecile de minute, iar când ajung, autobuzele sunt pline, cel puţin la orele de vârf. Asta înseamnă că unitatea are nevoie urgentă de maşini. Noi, second hand, nu contează, autobuze să fie! Şi funcţionale, evident.
Iar urgenţa este cât se poate de serioasă: cât de curând, urmează ca un alt operator important să abandoneze două trasee intens circulate (16 şi 17), care leagă cam toate zonele importante ale oraşului, ceea ce nu-i chiar o bagatelă. Deciziile autorităţile locale ar trebui să ţină cont de asta.
Unde vreau să ajung cu ideea? Simplu: în primul rând nu cred că “Braicar” e pregătit pentru o poziţie de monopol în piaţa locală şi doi, oricum nu ar fi de dorit aşa ceva pentru că experienţa economiei de piaţă ne-a arătat cu vârf şi îndesat că lipsa concurenţei naşte monştri.
