În timp ce sportivii se antrenează până la epuizare pentru a aduce medalii acasă, funcționarii nu mai prididesc să se antreneze pentru a-și umple buzunarele.
Acum e vorba despre Federația Română de Canotaj. Dar cine știe câte alte prime uriașe, nesimțite, nu și-or fi tras de-a lungul anilor tot felul de funcționari și funcționărași care n-au nicio legătură cu performanța, efortul, sacrificiile ori meritele unui sportiv. Primele astea de la FRC, indiferent în câte părți ori între câți funcționari s-ar împărți, nu sunt decât o insultă la adresa sportivilor.
Dar haideți să fim sinceri: cazul Federației Române de Canotaj este doar ultimul episod dintr-un lung șir de scandaluri de corupție. Și dacă stăm strâmb și judecăm drept, acesta este doar „pistol cu apă” comparativ cu ce știu să facă adevărații „băieți deștepți”. Gândind la rece, diferența dintre acești funcționari care fură din banii sportivilor și tunurile acelea adevărate, date de aleși și camarila lor, este ca diferența dintre un caiac și un yacht de lux. Deși, la cald, sincer, pe mine m-a lovit mai dur asta decât orice altă devalizare de bancorexuri, decât orice altă autostradă plătită și răsplătită de zece ori. Palmele acelea rănite de vâslă pe care le-am văzut la Paris merită acum să fie răzbunate prin sancțiuni adevărate, nu mustrări verbale pe linie de partid.
Umilitor, înjositor, frustrant. Dar, insist, FRC e doar un alt exemplu al unei parazitări sistemice care infectează România de 35 de ani.
35 de ani în care corupția s-a răspândit ca o plagă. A săpat adânc și a supt până dincolo de orice limită, exact ca lipitorile care se atașează de pielea unui organism sănătos. Dar și alea se dau căzute după câteva acțiuni bruște, brutale. Ăștia se țin cu dinții strâns. Sunt 35 de ani în care indivizi și instituții corupte s-au infiltrat în toate colțurile societății, absorbind resursele publice, încrederea socială și speranța oamenilor de rând. Indivizi și instituții care nu se sperie și nu se lasă intimidate de nimic, imune la orice.
Cine sunt aceste "lipitori"? Sunt toți acești efemeri unși în funcții doar pentru a opera în umbră, la comandă, devorând lent resursele întregii națiuni.
Iar noi tăcem. O tăcere asurzitoare, care se așază hidos peste tot și toate: drumuri, spitale, școli, câmpuri, fabrici, sate și orașe. Noi tăcem și ei sug.
Dar cred că și noi suntem bolnavi, de la biologie știu că un organism sănătos nu tolerează paraziții. Luptă cu ei ori dă semne de boală obligându-te să mergi la doctor. Or noi parcă am intrat într-o stare de paralizie morală, lăsându-ne copleșiți de un sentiment profund de neputință colectivă. Acceptăm fără nicio răzvrătire, hrănind cu neputința și nepăsarea noastră și mai mult aceste lipitori. Le lăsăm să se înmulțească, întreținând o adevărată cultură a toleranței.
Cred că la noi corupția este deja o problemă nu doar endemică, ci și de mentalitate.
