Adrian Marius Rândunică, 29 de ani - preşedintele TSD Brăila, consilier judeţean PSD, membru al Consiliului de Administraţie al HC Dunărea, şeful Centrului de Informare şi Documentare pentru Integrare Europeană şi Dezvoltare Durabilă (CID) - a fost numit, la sfârşitul săptămânii trecute, secretar de stat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale. Un câştig fabulos pentru Justiţia Socială din România şi ministrul ei, Lia Olguţa Vasilescu, o pierdere incomensurabilă pentru Brăila. Căci, mă gândesc, un om care simultan a făcut faţă cu succes atâtor responsablităţi şi presiuni cetăţeneşti va fi extrem de greu de înlocuit, dacă nu chiar imposibil. Pe bune, de când am aflat vestea, mă întreb necontenit: oare cine ar mai putea să-şi asume la Brăila un aşa număr impresionant de funcţii şi să demonstreze într-un timp atât de scurt extraordinarele calităţi manageriale, formidabilul spirit de echipă, asumarea necondiţionată a sarcinilor şi dăruirea fără limite pentru cauzele nobile, aşa cum a făcut-o Rândunică. Un nepreţuit, un monument de performanţe, profesionalism şi fidelitate. Un adevărat gardian public, pardon, civic, al societăţii brăilene şi al tineretului social democrat.
Ştiu că au rămas o grămadă de job-uri libere după plecarea lui, dar, zău!, nu vă grăbiţi să vă actualizaţi CV -urile. Succesorul trebuie să fie mai mult decât beton... hotărât, determinat ... nu pentru a-l depăşi, ci măcar pentru a-l egala pe măreţul Adrian. Căci, să fie clar, în cazul lui nu e vorba doar de abilităţi dobândite prin muncă şi învăţare. Oameni buni, la Rândunică, puterea de sacrificiu, asumarea responsabilităţilor şi a răspunderii, menajarea aproapelui sunt calităţi pe care le are în ADN, moştenite genetic pe linie paternă. Fiindcă, dacă aţi uitat cumva, să vă reamintesc: Adrian Rândunică nu este oricine. El este fiu de poliţist local. Şi nu oricare! Ci exact acel poliţist local devenit erou după ce focul a cuprins biroul secretarului Mircea Fudulaiche, mistuind afurisita aia de citaţie de la Înalta Curte pentru procesul cu bulevardul Dorobanţi. Atunci, Rândunică tatăl nu doar că s-a aruncat de-a dreptul în flăcări, pentru a salva coşul de gunoi şi, prin extrapolare, întreg biroul şi ocupantul lui, ci a şi mers bărbăteşte în faţa instanţei recunoscând indubitabil că incendiul a avut loc. Că a fost mare şi că, în ciuda eforturilor disperate, hârtia nu a putut fi salvată. Drept urmare nici pierderea procesului, nici penalizarea de 6 milioane de euro din bugetul public nu pot fi imputate secretarului Fudulaiche sau Primăriei Brăila.
Că la scurt timp Rândunică fiul a ajuns şef la TSD, apoi director la CID, apoi consilier judeţean, apoi mare “antrenor de spirite” la HC Dunărea şi, mai nou, secretar de stat, e o pură coincidenţă. Terminaţi cu speculaţiile! Numirea aceasta este doar o încununare a meritelor de netăgăduit ale acestui tânăr vizionar. O numire care respectă întocmai criteriile de selecţie ale PSD: profesionalism şi calificare superioară.
Acum, despre profesionalism, lucrurile sunt foarte clare. Rândunică a fost atât de bun, la CID cel puţin, încât conducerea judeţului nici nu concepe să aducă pe cineva din afară în locul lui. Ci pe cineva din interiorul instituţiei, cineva care să fi lucrat sub şi cu Rândunică, deci care să cunoască “mersul lucrurilor” şi să poată asigura continuitatea proiectelor măreţe.
La capitolul calificare însă... Oricât m-am zbătut şi oricât am scormonit (aşa, cu cunoştinţele şi abilităţile mele umile), n-am aflat şi pace, profesional, cine este Adrian Rândunică. Adică ce şcoli a absolvit şi când, unde şi cât a lucrat, ce premii, ce distincţii a primit în fructuoasa-i carieră. De unde pot să trag două concluzii: fie CV-ul lui e atât de lung că nu a încăput pe niciun site, fie e atât de complex, încât a decis să nu-l facă public. Nu de alta, dar tinerele generaţii trebuie să ştie că în viaţă e important să înveţi pentru tine, nu pentru note, nu pentru diploma de bac ori, mai târziu, pentru posturi efemere. De astea se ocupă oricum partidul.
