"Îmi imaginam nişte condiţii precare, spre exemplu fără telefon, apă caldă sau mijloace de transport"
- Înainte de toate, spune-mi cum ai ajuns aici?
- După ce am absolvit Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice anul trecut, am tot căutat un proiect în străinătate. Chiar nu conta ce m-ar fi aşteptat, tot ce voiam era să iau o pauză şi să descopăr ceva nou. Sunt convins că doar călătorind te poţi desoperi pe tine însuţi, prin urmare, după ce am auzit de Serviciul European de Voluntariat, m-am hotărât să mă înscriu într-o organizaţie de voluntariat din regiunea mea. După două săptămâni mi-au propus acest proiect ecologic în Brăila.. Nu aşteptam vreo veste de la ei atât de repede şi am fost destul de surprins de propunere. Sincer, nu eram interesat neapărat de ţara unde aveam să ajung sau de proiect în sine, ci mai mult de această oportunitate de a călători.
- Care au fost primele impresii pe care ţi le-a lăsat locul? Te aşteptai să găseşti ceva în mod special ?
- Ştii, când te hotărăşti să călătoreşti, cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să ai anumite aşteptări. Aşadar, am preferat să am în vedere două imagini extreme, dacă pot spune aşa; îmi imaginam una dintre ele cu nişte condiţii precare, spre exemplu fără telefon, apă caldă sau mijloace de transport. Absolut nimic, doar oamenii care să îmi fie alături... Probabil că imaginea promovată de francezi despre România m-a făcut să gândesc aşa. Pe de altă parte, bănuiam că toate astea pot fi doar clişee şi că viaţa în România nu poate fi prea diferită de cea din Franţa. Oricare ar fi fost realitatea, eram pregătit de această experienţă SEV în România. Trebuie să recunosc că, odată ajuns în Bucureşti, am ajuns la concluzia că arată un pic diferit faţă de oraşele din Franţa. Zborul Paris-Bucureşti a fost obositor, era cam 11 noaptea, şi în decursul celor trei ore până să ajung în Brăila m-am chinuit să îmi ţin ochii deschişi.. nu neapărat din curiozitate, dar pentru că îmi era un pic frică de starea drumurilor şi de posibilitatea de a da peste un câine maidanez. Şi, Doamne, cât de repede conduceţi aici! Încă îmi este teamă atunci când traversez o trecere de pietoni.
- Cam ce ştiai despre România înainte să ajungi aici ?
- După cum am spus înainte, am absolvit Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice şi îmi amintesc că am avut timp de un semestru un curs despre Europa în timpul Războiului Rece, în care am învăţat multe despre perioada comunistă în ţările estice. Din păcate, nu ne-am concentrat foate mult pe istoria României, dar cred că niciodată nu voi şti destul despre acea perioadă, întrucât nu am trăit-o pe propria piele. Însă cunoşteam faptul că România a fost influenţată de Franţa o perioadă destul de lungă.
"Mi-aş dori să îi pot face pe oameni măcar să schiţeze un zâmbet"
- Dacă ai putea, ce ai schimba ?
- Mi-aş dori să îi pot face pe oameni măcar să schiţeze un zâmbet... Sunt conştient că proiectul nostru ecologic nu este o prioritate pentru ei. Deşi e trist, oraşul pare să moară puţin câte puţin. Ecologia este o chestiune importantă pentru generaţiile viitoare, iar noi suntem aici să le împărtăşim din experienţa noastră, dar să ne şi distrăm, adică să îi învăţăm să aibă un comportament ecologic într-un mod amuzant. Ne luăm activităţile în serios, dar în acelaşi timp nu ne putem permite să le dăm oamenilor impresia că grija faţă de mediu este un fel de povară.
- Dar ţi-ar plăcea să locuieşti aici ?
- Clar, nu. Din câte ştiu, tinerii vor să plece din Brăila pentru că nu ar avea niciun viitor aici, dar acesta nu este şi motivul meu. În primul rând, nu mi-ar plăcea să locuiesc într-un oraş ca Brăila (sau, mai rău, Bucureşti!) din cauza numărului mare de locuitori şi a traficului îngrozitor. Dacă aş putea alege un loc unde să stau, mi-aş lua o căsuţă pe malul mării. Şi în al doilea rând, de ce să locuiesc aici? Sunt atâtea locuri în lume care mă aşteaptă să le descopăr!
- Cum este Brăila diferită faţă de oraşul tău ?
- Oraşul meu se numeşte Pleumeur Bodou şi este situat în Côtes d'Armor. Dar nu găsesc nicio asemănare între oraşul meu şi Brăila. Pentru mine, Pleumeur Bodou este paradisul!
"E simplu: am învăţat să fiu eu însumi şi să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum vreau."
- Ce ai învăţat de când ai venit ?
- E simplu: am învăţat să fiu eu însumi şi să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum vreau.
- Care sunt lucrurile care îţi lipsesc cel mai mult ?
- Mi-e dor de tot ce ţine de Bretagne. Oraşul meu este situat pe malul oceanului şi mi se pare o eternitate de când nu m-am plimbat pe plajă. Este ceva din atmosfera din Bretagne care îmi lipseşte, poate aerul plin de istorie, nu ştiu. Şi desigur, mi-e dor de familie şi de prieteni. Paradoxal, dar acum relaţiile cu ai mei s-au îmbunătăţit, şi îmi vine în minte un proverb franţuzesc: Loin des yeux, près du cœur.
- Ai observat vreun obicei ciudat al oamenilor de aici ?
- Cred că, deoarece suntem străini, avem obiceiuri pe care oamenii aici le consideră ciudate. Pot să spun chiar că eu sunt cel care îi intrigă pe ceilalţi, şi nu invers. Dar totuşi ar fi ceva ce am observat: oamenii fac semnul crucii de fiecare dată când trec pe lângă o biserică. În Franţa, noi, catolicii, nu avem aceeaşi relaţie cu Dumnezeu, în sensul că totul nu este atât de evident, iar singurul moment vizibil de comunicare cu divinitatea este în timpul slujbelor. În afara bisericii, relaţia cu divinitatea este de natură spirituală, fără gesturi.
''Eu îi voi primi pe ceilalţi voluntari străini cu braţele deschise în Bretania şi sunt de părere că acesta este doar un exemplu de solidaritate între voluntari.''
- Cum te înţelegi cu ceilalţi voluntari străini ?
- Dacă ar trebui să îmi descriu echipa în câteva cuvinte, aş spune că este o echipă de vis! Sandra îmi oferă un oarecare echilibru şi este o prietenă adevărată pe care sunt sigur că o voi mai revedea şi după ce proiectul nostru se va termina. Guillem, care a ajuns acum o lună, aduce echipei un pic de nebunie, în sensul că venirea lui a fost un moment perfect pentru a ne da un nou impuls în activităţile noastre. Cât despre ceilalţi voluntari străini, mi se par foarte deschişi şi este o plăcere să stau de vorbă cu ei. Sper că în viitor să am ocazia să îi mai întâlnesc. Eu îi voi primi oricând cu braţele deschise în Bretania şi sunt de părere că acesta este doar un exemplu de solidaritate între voluntari.
- Acum, spune-mi despre activităţile voastre. Ce aţi făcut până acum şi ce mai aveţi pe listă.
- Proiectul nostru se numeşte Clear water^Clear sky^Clear forest#Pure inhabitants. Lucrez alături de Sandra din Letonia şi de Guillem din Spania şi suntem echipa EcoSpirit. În momentul de faţă avem mai multe proiecte de finalizat. Unul dintre obiective, aş putea spune că e destul de ambiţios, este să găsim cea mai bună soluţie în privinţa câinilor maidanezi împreună cu alte organizaţii. O altă activitate îi include şi pe vecinii noştri, cărora le-am propus să curăţăm împrejurimile din când în când. Majoritatea au fost receptivi la propunerea noastră, am reuşit să luăm legătura cu Braicata şi R.E.R. ca să obţinem containere şi sperăm să dea dovadă de generozitate şi să ne susţină în această acţiune. Totodată, considerăm că promovarea în şcoli este un pilon important în proiectul nostru. De aceea, multe dintre activităţile noastre au loc în şcoli şi licee. Pentru a ţine legătura cu toţi cei care vor să ni se alăture, am creat un cont pe Facebook, numit Eco Spirit. Astfel am reuşit să facem cunoscute acţiuni precum Ora Pământului sau Eco Flower. Nu în ultimul rând, m-am gândit chiar şi la un proiect personal, pe care îmi doresc foarte mult să îl văd realitate. Mai exact, aş vrea să fac legătura între şcoala din Stăncuţa şi o şcoală din oraşul meu şi cred că ar fi minunat dacă elevii ar putea comunica pe marginea problemelor ecologice.
"În timpul unei acţiuni în care strângeam mucurile de ţigară, un vânzător a ieşit afară din magazin şi a început să îmi critice activitatea"
- Crezi că oraşul este curat? V-aţi lovit de prejudecăţi ale oamenilor în decursul activităţilor voastre ?
- Este evident că mai e de muncă până ca Brăila să ajungă un oraş curat. Mi se pare ruşinos să vezi gunoaie aruncate în locuri precum Parcul Monument sau Grădina Publică, pentru că oraşul are un potenţial destul de mare în privinţa ecologiei. Am întâlnit multe persoane care vor să schimbe ceva în această privinţă şi îi văd ca pe un impuls, ca pe o motivaţie să nu mă opresc. Dar au fost momente când am am rămas dezamăgit de anumite atitudini. Spre exemplu, în timpul unei acţiuni în care curăţam anumite zone de mucuri de ţigară, un vânzător a ieşit afară din magazin şi a început să îmi critice activitatea... Mă întreb dacă unii oameni înţeleg că noi chiar încercăm să facem ceva bun pentru ei.
"În Franţa, mass-media lasă impresia că ţiganii şi românii sunt aceiaşi"
- Pentru că am ajuns aici.. ce părere aveai despre români până să vii aici ? Ţi-ai schimbat opinia apoi ?
- Sincer să fiu, eram puţin speriat ca nu cumva să mi se fure câte ceva. Într-adevăr, este un clişeu pe care mass-media franceză îl promovează. Dar mi-am tot pierdut anumite lucruri şi oamenii mi le-au dat înapoi de nenumărate ori, prin urmare am ajuns la concluzia că era o prostie din partea mea să gândesc aşa.
- Crezi că francezii au o părere greşită despre români ?
- Din păcate, da. Şi mai cred că vinovaţii sunt politicienii, pentru că este în Franţa o adevărată campanie de "dezinformare" despre români. Mass-media lasă impresia că ţiganii şi românii sunt aceiaşi, dar este şi vina partidelor naţionaliste, care spun că toate problemele ţării pleacă de la imigranţi. Părerea mea este că această politică de ignoranţă joacă un rol important în mentalitatea francezilor, ceea ce este o ruşine.
