Unul din zece brăileni suferă de tulburări mintale, după cum o demonstrează statisticile. Peste 26.000 de persoane figurează ca pacienţi în scriptele Spitalului de Psihiatrie. Iar medicii atenţionează că numărul real este mult mai mare, însă rămâne o necunoscută, deoarece mulţi dintre bolnavii psihici nu sunt asiguraţi, astfel că nu apar în nicio evidenţă. Dincolo de povara bolii, aceşti oameni suportă şi stigmatul pus de societate, acela de a fi consideraţi nebuni. Cu atât mai alarmant este faptul că vârsta la care debutează boala psihică este din ce în ce mai mică, fiind întâlnite numeroase cazuri atât în rândul copiilor, dar mai ales în cel al tinerilor între 25 şi 30 de ani.
În realitate, numărul bolnavilor psihic este mult mai mare
Incidenţa bolilor psihice a cunoscut o creştere îngrijorătoare în ultima perioadă la Brăila, unde în evidenţele Spitalului de Psihiatrie figurează nu mai puţin de 26.853 de pacienţi, adică aproape o zecime din populaţia municipiului. A ajuns Brăila un oraş de nebuni? Specialiştii susţin că fenomenul este întâlnit în toată ţara, ba mai mult, şi în Europa, unde se preconizează că până în 2030 unul din cinci cetăţeni va prezenta tulburări mintale. Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon" Brăila, care are 410 paturi, a avut în 2010, 2.917 bolnavi consultaţi prin camera de gardă, 5.635 de pacienţi externaţi şi un număr total de 7.127 bolnavi investigaţi. Impresionant este numărul de consultaţii acordate în ambulator, care a fost de 40.199! Tot din datele statistice pe 2010 reiese faptul că au fost 214 cazuri noi, dintre care cele mai multe (172), în municipiu şi în oraşe. Din cei peste 26.000 de pacienţi rămaşi în evidenţa spitalului, 324 sunt bolnavi psihici periculoşi, printre care se numără şi un minor cu vârsta sub 14 ani. Iar psihiatrii avertizează că, de fapt, numărul real al bolnavilor este mult mai mare, deoarece mulţi dintre ei nu au asigurare medicală, fiind persoane de la marginea societăţii, fără nicio sursă de venit. "Evidenţa aceasta ţine doar de persoanele asigurate. Sunt şi persoane care nu mai sunt asigurate şi nu mai sunt nici în evidenţa medicilor de familie şi nici a noastră, cum este cazul celor care au ieşit din şomaj, care îşi pierd calitatea de asigurat. Cifra reală este mai mare, dar este ascunsă", a declarat dr. Eduard Drima, directorul medical al Spitalului de Psihiatrie. În opinia sa, bolnavii psihic ar trebui incluşi într-un program naţional, aşa cum a fost în urmă cu câţiva ani, deoarece ei nu mai pot face faţă sarcinilor de serviciu, astfel că rămân fără loc de muncă şi, prin urmare, fără calitatea de asigurat. Mai mult, vârsta la care debutează boala psihică este din ce în ce mai mică, numeroase cazuri apărând la tineri între 25 şi 30 de ani, dar chiar şi la copii.
Dacă în ceea ce priveşte numărul de pacienţi Spitalul de Psihiatrie Brăila nu duce lipsă, în schimb, la capitolul finanţare şi personal, lucrurile nu stau deloc aşa. Bugetul este mai mic decât finanţarea pe 2010, iar angajaţii pleacă pe capete, atraşi de contracte avantajoase în afara ţării. "Faţă de finanţarea din 2010 ne situăm la o scădere medie de 15%, pe judeţ. Ne confruntăm şi cu un val de plecări, din partea asistentelor şi a infirmierelor, care şi-au depus dosar pentru un loc de muncă în străinătate", a precizat managerul.
Victimele etnobotanicelor, pacienţi la Psihiatrie
Interesant este faptul că în statistica centralizată la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică Brăila nu figurează niciun pacient dependent de droguri ilegale. Asta, în condiţiile în care medicii psihiatri sunt alarmaţi de numărul mare de cazuri de intoxicaţii cu substanţe etnobotanice. Iar specialiştii atrag atenţia că şi aceste droguri, considerate "uşoare", dau dependenţă şi afectează grav sănătatea consumatorilor. "Ne confruntăm cu multe intoxicaţii cu etnobotanice. Consumatorii sunt în general tineri, între 20 şi 30 de ani, dar avem şi elevi de liceu. Nu cred că au o motivaţie pentru acest gest, ci doar apartenenţa la un grup şi ideea de a face ceva nou, ceva în trend, pentru că a devenit o modă consumul de etnobotanice în rândul tinerilor. Este un flagel care a cuprins o parte a tineretului. Etnobotanicele sunt chiar mai rele decât drogurile, pentru că reprezintă un amestec de droguri şi atunci lucrurile sunt mai complicate din punct de vedere al tratamentului. Grav este că ele dau dependenţă, chiar dacă cei care consumă etnobotanice nu vor să recunoască", a precizat dr. Drima. Medicul psihiatru a arătat că aceşti pacienţi au nevoie de un tratament de specialitate, însă rezultatele depind şi de dorinţa lor, precum şi de sprijinul familiei, care de cele mai multe ori nu doreşte să-i interneze în spital. Părinţii află în general târziu de problema copiilor care consumă etnobotanice. Vestea că odrasla nu mai dă de mult timp pe la şcoală, cade ca un trăsnet asupra lor şi nu ştiu cum să reacţioneze. Unul dintre pacienţii care au ajuns la Spitalul de Psihiatrie este un tânăr brăilean, în vârstă de 25 de ani, student la o facultate particulară din Galaţi, care şi-a cheltuit toţi banii de taxă pe etnobotanice. Însă studentul a început să consume din ce în ce mai mult, aşa încât atunci când tatăl său l-a vizitat, l-a găsit dator cu sume impresionante la un dealer din Galaţi şi a aflat că nu mai călcase pe la facultate de câteva luni. Omul s-a speriat şi l-a adus la Psihiatrie, hotărât să-l retragă de la studii, dacă altă soluţie de a-l determina să renunţe la droguri nu exista. Medicii au fost de-a dreptul şocaţi de mărturia tânărului care le-a spus că a consumat, în 2-3 luni, atâtea etnobotanice cât ar fi fost suficient pentru 2-3 ani. Mai mult decât atât, studentul a recunoscut că îşi poate procura drogurile chiar de pe câmp, unde creşte cânepa. În alte situaţii, părinţii cunosc problema copiilor, dar o tolerează ca pe ceva normal. Este chiar cazul unei profesoare, a cărei fiică îi povestea cum se distra la petreceri, alături de alţi tineri, consumând etnobotanice, iar mama nu se îngrijora de acest lucru, considerând că fata are dreptul să aibă astfel de experienţe. "Trebuie clar spus, acesta nu este un drept al omului, să consume droguri, şi cred că trebuie mai multă hotărâre din partea autorităţilor. Nu este suficient să se închidă magazinele. Cred că problematica ar trebui să fie rezolvată la nivel guvernamental, cu o lege drastică", consideră dr. Drima.
Stresul care ne înnebuneşte
Dincolo de statistici se ascund însă destine cutremurătoare, oameni cu o viaţă normală până la un moment dat, când poate o experienţă traumatică le-a lăsat urme de neşters ori pur şi simplu li s-au dereglat mecanismele şi şi-au pierdut controlul. Fiecare dintre cazurile ajunse la Psihiatrie are în spate propria poveste, o înlănţuire de cauze şi efecte, pe care specialiştii încearcă să le desluşească. "Cauza o reprezintă mediul stresant, schimbarea ecosistemului socio-politic şi posibilităţile de adaptare sau nu", a arătat dr. Eduard Drima. La rândul său, managerul Spitalului de Psihiatrie, Florentin Crăciun, consideră că, pe lângă cauzele legate de şomaj şi sărăcirea populaţiei, în ecuaţie intervin problemele personale pe care oamenii nu mai au timp şi nici puterea să le gestioneze, dar şi o lipsă a valorilor şi a educaţiei.
La noi, din cauza prejudecăţilor, despre bolnavii psihic se vorbeşte în şoaptă. Familia îi percepe ca pe o povară, vecinii se feresc de ei, iar cei care îi întâlnesc pe stradă întorc capul dezgustaţi. Sunt desconsideraţi ca oameni, sunt temuţi şi evitaţi sau devin sursă de amuzament. Sunt văzuţi în fel şi chip, mai puţin aşa cum ar trebui: ca fiind nişte oameni bolnavi, dar care cu tratament constant şi îngrijirea potrivită pot fi integraţi în societate. Atitudinea refractară a mediului face ca simptomele bolii să fie şi mai greu de suportat. Pacienţii ajung rapid într-o situaţie de izolare socială. Ei îşi pierd locul de muncă, prietenii, familia şi, în cele din urmă, încrederea în tot şi în toate, în primul rând în sine, iar în asemenea condiţii, riscul unei agravări sau al unei recidive nu face decât să sporească. Iar de aici, până la o tentativă de suicid nu mai este decât un pas. "Pacienţii care recurg la astfel de gesturi extreme au probleme sociale sau neînţelegeri în familie, dar există şi o influenţă negativă a televiziunilor, care prezintă în emisiuni prea multă agresivitate. Modalitatea de comunicare între oameni a ajuns să fie agresivitatea, nu neapărat fizică, ci verbală, când se încalcă limita de intimitate şi atunci apar astfel de reacţii", a precizat dr. Drima.
Pe de altă parte, în contextul crizei, mulţi oameni au fost disponibilizaţi, mai ales cei trecuţi de vârsta mijlocie. Conducerea spitalului respinge categoric ideea că aceste persoane încearcă să se pensioneze anticipat pe caz de boală psihică, pentru a scăpa de perspectiva şomajului, fără a avea probleme reale. "Este o bursă a zvonurilor, dar nu este adevărat, nici nu se pune în discuţie aşa ceva. Sunt foarte mulţi pacienţi, dar au probleme reale. La un moment dat, fiecare dintre noi poate avea o formă de depresie. Oamenii sunt mult mai sensibili, nu mai pot gestiona problemele numeroase cu care se confruntă şi pentru care nu sunt pregătiţi mental", a declarat Florentin Crăciun. Cifrele arată că depresiile sunt la 40% din populaţie. La 50% din depresivi apar idei de suicid, iar 20% chiar se sinucid.
Sinucidere la Psihiatrie, de teama reacţiei comunităţii
Ultimul caz de sinucidere a unui pacient de la Spitalul de Psihiatrie Brăila s-a petrecut în august 2010, când o învăţătoare în vârstă de 45 de ani s-a spânzurat în grupul sanitar cu un ştreang făcut din propriul sutien. Pacienta, care era învăţătoare în satul Ţăcău, comuna Măraşu, fusese internată în dimineaţa aceleiaşi zile fatidice, cu diagnosticul tulburare depresivă majoră persistentă, cu simptome psihotice. Problemele femeii apăruseră în urmă cu un an, pe fondul geloziei excesive manifestate faţă de soţul ei. Atunci s-a adresat personalului medical de la Spitalul de Psihiatrie, însă nu a rămas internată, fiindu-i prescris doar un tratament pentru afecţiunea de care suferea, pe care nu l-a urmat constant. Când problema s-a agravat, bolnava a venit din nou la spital, acuzând crize de agitaţie nocturne şi pierderea controlului, motiv pentru care a cerut ajutor de specialitate. Însă, odată ajunsă la Spitalul de Psihiatrie, învăţătoarea a început să se teamă că se va afla la şcoală despre internarea ei şi va fi subiect de bârfă în sat. Spaima de a fi arătată cu degetul în comunitatea în care preda copiilor a agravat starea învăţătoarei, care a devenit agitată, astfel încât, spre seară, a intrat la toaletă, pentru a scăpa de supraveghere şi s-a spânzurat cu sutienul.
Drama ascunsă a copiilor cu părinţi în străinătate
În urmă cu aproape un an, o brăileancă de 20 de ani, cu afecţiuni psihice şi mai multe tentative de suicid, s-a aruncat de la fereastra unui salon al Spitalului de Psihiatrie "Sf. Pantelimon" Brăila. Tânăra a căzut în gol de la etajul 1 şi a suferit mai multe leziuni la cap şi pe corp, fiind transportată şi internată la Spitalul Judeţean de Urgenţe Brăila. Tânăra se afla internată la Secţia Psihoze - Psihiatrie III întrucât înghiţise mai multe medicamente în scopul sinuciderii, fiind diagnosticată cu schizofrenie afectivă. În noaptea respectivă, tânăra a mers într-un salon alăturat, a deschis fereastra care nu era asigurată cu gratii, deoarece spitalul se afla în renovare şi a sărit în gol. "Nimeni nu a scris, la acea vreme, despre drama acestei copile, despre ce se ascundea în spatele tentativei de suicid. Fata era practic abandonată de mamă, care era plecată de mulţi ani la muncă în străinătate, fiind crescută de o mătuşă. La un moment dat, mama a revnit în ţară, dar a refuzat să accepte faptul că fiica sa suferă de tulburări mintale. De aceea, i-a spus fetei că o va lua cu ea în Spania, fapt care a produs o bulversare în mintea bolnavei. După tentativa de suicid a fetei, mama a plecat din ţară, fără să se mai intereseze de soarta ei, fără să trimită niciun ajutor familiei", a relatat dr. Eduard Drima.
