De curând, am intrat în 2011 plini de speranţă, siguranţă, încredere în sine cât şi în cei din jur. Ce ne aşteaptă în 2011? Păi, hai să vedem: promisiuni făcute încă din prima zi a anului. Planuri care cică "vor duce la dezvoltarea ţării". Dorinţe ale românilor lipite paradoxal pe uşa parlamentului. O mică paranteză: le va citi cineva?! Vor ajunge undeva acele ţipete care dau formă cuvintelor năvalnice? Acel strigăt al inimii ce luptă neîncetat pentru o ţară fără gunoaie şi mitocănii. Care luptă pentru o societate nemanelizată. Pentru instituţii mult mai curate. Pentru o ţară fără necuviinţă, nedreptate, impoliteţe şi atâtea kilograme de mahalagism. Pentru o ţară fără escrocherie şi mistificare. Pentru oraşe mai puţin zguduite de acea imputare negrăit de mare. Pentru un viitor fără evenimente produse de acea lucire subită a reminiscenţei. Pentru un sâmbure de ţară nedeshidratat, mereu roditor şi productiv ...
Teoretic, toţi suntem de părere că în 2011 se va putea schimba ceva cu aceste frânturi de gânduri care ne macină la tot pasul, oră de oră. Practic, însă, ne-am obişnuit ca faptele să devină în fiecare an simple "dreams ". De noi depinde dacă vom face ceva în această privinţă sau nu. Dacă vom alerga în acest an cu paşi repezi spre adevăr, lumină şi veridicitate sau dacă ne vom îndrepta către o banală "jucărie de cuvinte". O jucărie cu o însemnătate relativă, dar cu o prefăcătorie teribilă. Sufletul nu are nevoie de cuvinte pentru a înţelege. Faptele sunt cele care vorbesc.
