Deturnarea unui avion de pasageri, prin implicarea unui avion de luptă, deci printr-o operaţiune militară în toată regula, folosind ca pretext o posibilă ameninţare cu bombă dar având ca unic scop arestarea unui om incomod pentru un anumit regim politic, arată ce înseamnă cu adevărat o dictatură. Din primele informaţii făcute publice imediat după incident reiese că cel pentru care s-a organizat în detaliu acest act de piraterie aeriană fără precedent este Roman Protasevici, un jurnalist în vârstă de doar 26 de ani. Vina imputată acestuia e că a fost una dintre ”vocile” amplelor proteste de la Minsk, din toamna anului trecut, împotriva lui Aleksandr Lukaşenko, preşedintele belarus considerat a fi ultimul dictator din Europa, acuzat că a fraudat masiv ultimele alegeri pentru a se menţine la putere. Pentru activitatea sa jurnalistică, tânărul belarus ajuns acum la cheremul dictatorului Lukaşenko nu are altă alternativă decât închisoarea, cel mai probabil cu inerentele torturi fizice şi psihice rezervate de obicei deţinuţilor politici. De altfel, presa internaţională relata - citând câţiva dintre pasagerii aflaţi în aceeaşi cursă aeriană - despre expresia groazei ce se putea citi pe chipul lui Roman Protasevici, atunci când a conştientizat că avionul aflat pe ruta Atena - Vilnius fusese deturnat, în spaţiul aerian al Belarusului, special pentru capturarea lui.
Teribilul incident demonstrează cât de cumplite pot fi ghearele unei dictaturi scăpate de sub controlul legilor democratice şi cât de mult contează libertatea de expresie pe care noi, românii, am câştigat-o cu jertfa de sânge a câtorva compatrioţi, în decembrie 1989. Şi mai arată ceva acest incident: cât de mult au exagerat toţi acei Gică Contra care pe tot parcursul pandemiei de coronavirus au folosit până la epuizare termenul ”dictatură”, în lupta lor contra sistemului ce încerca prin tot felul de mijloace, mai mult sau mai puţin inspirate, să ţină sub control ameninţarea sanitară. Imaginea unei Diana Şoşoacă - cetăţean devenit parlamentar în urma unor alegeri democratice - urlând din toţi bojocii, în nenumărate filmuleţe lansate la liber pe internet, că masca e un abuz, că vaccinul e un abuz, că orice e un abuz şi că ”Jos Dictatura lui Iohannis, Orban, Cîţu ş.a.m.d.!” demonstrează cât e de subţire graniţa dintre penibil şi cinism. Pentru că e clar că astfel de personaje joacă teatru în scopuri pur electorale, cultivând temerile segmentului lor de votanţi. Iar una dintre temele predilecte ale discursului lor a fost şi încă este că prin purtarea măştii sau prin actul vaccinării ni se fură libertatea, deci pe cale de consecinţă trăim într-o dictatură. Personal, rămân la convingerea că atât purtarea măştii, atunci când e necesară, cât şi vaccinarea ar trebui privite ca acte de solidaritate împotriva inamicului comun care este COVID 19. Şi că invocarea lipsei de libertate în actualul context reprezintă o jignire la adresa celor captivi în dictaturi adevărate, cum sunt cetăţenii din Belarus, sau chiar la adresa miilor de deţinuţi politici care în anii '40, '50, '60 ai secolului trecut au murit în închisorile comuniste din România, pentru simplul fapt că au încercat să gândească sau să se exprime liber.
