Puţini brăileni îşi mai aduc aminte că pe faleza Dunării, în zona scenei de pe Esplanadă, au fost plantaţi 55 de platani, în noiembrie 2015, în memoria tinerilor arşi de vii în clubul “Colectiv”. 55 era numărul victimelor din momentul când autorităţile locale brăilene au luat decizia de a le aduce acest omagiu postum. Până la urmă, numărul decedaţilor a crescut la 64, iar bilanţul final include numeroase persoane mutilate definitiv, din rândul celor care au avut norocul să scape cu viaţă din acel infern provocat de un lung şir de nereguli şi acte de corupţie. Omagiul adus de Brăila, prin plantarea acelor platani care între timp au prins rădăcini şi încep să se înalţe vajnic spre cer, rămâne totuşi un gest pierdut în timp, din simplul motiv că nimeni nu s-a mai obosit să monteze acolo şi o plachetă comemorativă sau ceva similar, pentru a ţine viu în memoria colectivă ce simbolizează acei copaci. Treabă românească, făcută pe jumătate...
De altfel, urmările acelei uriaşe tragedii, care iniţial părea să fi zguduit din temelii conştiinţa populară, trezind în rândul maselor strigătul disperării “Aşa nu se mai poate!”, par a se fi stins într-un mare nimic. Ne amintim cum Guvernul Ponta demisiona în urma revoltelor de stradă, cum acţiunile de control se ţineau lanţ prin toate cluburile de noapte, barurile şi restaurantele din toate oraşele, sau cum, pe valul indignării populare, anchetele DNA parcă prinseseră aripi, iar politicienii păreau ascunşi prin gaură de şarpe, tăcând spăşiţi prin studiouri de televiziune. Se blocase ţara pentru că toată funcţionărimea refuza să mai semneze acte, de frica DNA, încât aveai impresia că, în sfârşit, s-a terminat cu furtul din banii statului şi că şpaga şi parandărătul vor dispărea din vocabularul limbii române.
Între timp, observăm că totul a fost doar un foc de paie, după ce hoţii din politică, parcă jenaţi de pasul făcut înapoi după tragedia din Colectiv, s-au întors la butoane mai puşi pe furat ca oricând. Şi nu doar că vor să fure în continuare dar, de doi ani încoace, manipulează Parlamentul aşa încât să poată fura legal. Gaşca de penali ce vor să îşi şteargă condamnările dintr-o trăsătură de condei hrănesc cu lăcomia şi obrazul lor gros gaura neagră a corupţiei, ignorând cu nonşalanţă strigătul disperat al străzii de după Colectiv şi de la protestele din ultima vreme: “Corupţia ucide!”.
Există, totuşi, instituţii care par să fi învăţat lecţia tragică a clubului Colectiv. Casa Tineretului, ultima mare sală de spectacole din Brăila este în continuare închisă, după trei ani de zile, pentru că Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă refuză să avizeze proiectul de refacere a instalaţiei interioare de stingere a incendiilor. Cotidianul nostru a publicat, zilele trecute, o amplă analiză pe această temă, iar unii dintre cei care au postat comentarii pe site-ul ziarului şi-au exprimat părerea că ISU a devenit mai catolic decât Papa după tragedia de la Colectiv şi că eliberează cu foarte mare greutate avize pentru proiecte ce ţin de siguranţa publică. Şi de ce n-ar fi aşa, din moment ce nişte avize date pe şpagă au provocat infernul de la Colectiv, unde o sală cu capacitate de sute de locuri a fost antifonată în bătaie de joc, cu materiale care au ars ca iasca la primul contact cu o scânteie? În condiţiile astea, îşi mai poate permite ISU să dea aviz pentru proiecte care să nu ofere 100% garanţia că sunt făcute cum scrie la carte? Problema ar fi dacă s-ar condiţiona eliberarea unui astfel de aviz cu primirea unor şpăgi grase. Deocamdată, nu a apărut niciun indiciu în acest sens, aşa că putem porni de la premiza că, dacă ISU a respins de 5 ori proiectul pentru refacerea instalaţiei interioare de stingere a incendiilor în Casa Tineretului, înseamnă că proiectanţii pur şi simplu nu îşi fac treaba cum trebuie. Într-o ţară a lucrului făcut doar pe jumătate, intransigenţa ISU în probleme ce ţin de siguranţa publică nu poate fi decât de bun augur. Aşa că ar trebui apreciată, spre deosebire de prestaţia unor politicieni dintr-un anumit partid, a căror prestaţie a provocat în ultima perioadă o adevărată modă a plăcuţelor de înmatriculare pentru maşini sau a scandărilor de pe stadioane.
