Nu ştiu ce nivel de ignoranţă ori ce coeficient de inteligenţă trebuie să ai ca să nu realizezi (şi să nu te revolţi) la ce nivel scăzut de pregătire se află actualii guvernanţi şi actuala clasă politică conducătoare – cacofonie intenţionată. O clasă politică conducătoare impostoare, incompetentă pentru posturile pe care le ocupă, sub standardele fireşti ale unui grad de cultură şi educaţie compatibil nu doar cu funcţiile lor, ci cu nivelul mediu de cunoştinţe al unui membru obişnuit al societăţii pe care o reprezintă.
Episodul „imunoglobinei”, al cărui protagonistă a fost Viorica Vasilica Dăncilă, este doar un exemplu şi cel mai recent dintre acestea. Să ne amintim de „genunche”, de „decât”, „nume şi pronume”, „supprefect”, „pune-ţi mâna pe carte!” şi câte şi mai câte imbecilităţi de acest gen.
Ca simplu cetăţean al acestei ţări nu poţi să rămâi indiferent la mutilarea în acest hal a limbii române. Nu poţi să nu te alarmezi când ştii că nişte indivizi de acest nivel sunt puşi acolo să elaboreze strategii de dezvoltare, să conducă un guvern, să dea legi, să gestioneze sute de miliarde de euro anual, să decidă, în definitiv, viitorul unui popor şi destinul unei ţări.
Revenind la „imunoglobina” premierului, s-a văzut că Viorica Dăncilă citea un text deja redactat, de pe un laptop. De altfel, aşa face cam de fiecare dată - când nu citeşte de pe un laptop, citeşte din nişte hârtii (nu-mi amintesc ca premierul să fi avut vreun discurs la Guvern bazat pe vorbire liberă). Nu ştiu dacă Dăncilă şi-a scris singură discursul, dar mă îndoiesc. Cert este că „imunoglobina” nu a fost o eroare de citire sau pronunţie – a fost repetată de vreo 5-6 ori, deci e semn clar de prostie. Şi poate că acel text a fost scris de altcineva – vreun consilier de-al premierului. Iar asta este şi mai îngrijorător: dacă tot ai nişte lacune grave nu doar profesionale, ci şi de limbă maternă, măcar îţi angajezi nişte oameni mai deştepţi decât tine, care să te sfătuiască, să te consilieze, să te ajute, să te corecteze. Aiurea! Mai toţi politicienii cocoţaţi în funcţii se înconjoară tot de nişte nulităţi profesionale, de nişte lingăi, de neamuri ori colegi de partid, de amante sau de nepoţi, ca să mănânce şi gura lor proastă o pâine albă şi mare din banii statului. Indivizi care, în general, ca şi şefii lor politici (cu câteva excepţii, care ţin guvernarea pe linia de plutire), n-ar reuşi să treacă de vreun interviu de angajare în mediul privat, nici măcar la o companie măruntă. Pentru că nu se pricep la nimic cu adevărat.
De fapt, am ajuns să fim conduşi de politicieni şi funcţionari care în general sunt imuni la creşterea gradului propriu de pregătire, la profesionalism, la decenţă, la bun simţ, ba chiar şi la limba română. Şi, precum o afecţiune care macină şi distruge organismul şi care necesită un tratament cu imunoglobulină, actuala clasă politică conducătoare se dovedeşte a fi doar o boală fatală pentru România.
