Obişnuiesc să privesc ştirile, iar fiecare informaţie despre învăţământ îmi captează atenţia. Nu pot să trec peste faptul că ministrul se schimbă an de an şi că fiecare vine cu percepţia lui asupra lucrurilor care trebuie schimbate în şcolile din România. Cum este posibil un asemenea lucru? Domnii miniştri, dacă ar putea, s-ar schimba în fiecare lună, iar sincer vorbind, mă miră teribil că încă nu fac acest lucru. Vi se pare normal? Vi se pare firesc? În fiecare an să fie o altă gândire la conducere? În fiecare an să se introducă sau să se scoată câte ceva ce are legătură cu elevi sau profesori? Pentru a vedea dacă alegerea unui ministru este bună, indiferent că e vorba de educaţie, sănătate sau alte domenii, trebuie să treacă cam 10 ani, pentru a se vedea progresele sau regresele. Abia atunci ne vom da seama dacă într-adevăr alegerea făcută este bună sau nu.
Nimeni nu este cobaiul nimănui, mai ales noi, copiii, VIITORUL. Viitorul de care susţineţi că vă pasă atât de mult. Nu suntem trimişi în şcoli şi licee pentru ca ministrul să se "joace" cu noi oricând are chef. Profesorii nu sunt nevoiţi să-şi piarda nopţile printre programe. NU! Într-o ţară democratică şi europeană, un lucru ca acesta este inadmisibil, după părerea mea.
Şi totuşi, schimbări au fost făcute. Cât de benefice sunt nu cred că aş putea să spun, pentru că fiecare are opinia lui cu privire la acest lucru. Fiecare dintre dumneavoastră, elevi, profesori sau părinţi ştiţi dacă v-au ajutat cu ceva ideile noi ale miniştrilor. Ce s-a întâmplat, totuşi, în ultimii nouă ani, în care şi eu mi-am putut atribui "denumirea" de elev? Nimic deosbit, bătaie cu pumnii-n piept că facem şcoli europene, niciun rezultat concret. Tipic românesc. Au vrut să scoată religia din programă, pe motiv că nu ne foloseşte sau că ceilalţi se simt ofensaţi. De ce? De ce ne învaţă să-L negăm pe Dumnezeu? O bună soluţie ar fi fost aceea ca pe parcursul orelor de religie să fie o clasă specială, unde îşi desfăşoară ora catolicii sau cei care sunt de alte confesiuni, nu scoaterea icoanelor sau cea a orelor de religie. Spun asta pentru că ora de religie a devenit pentru mulţi singurul moment în care mai au un "contact" cu Dumnezeu. Au scos anumite lecţii din manualele de istorie, fără să ştie cum arată unul. Au vrut să scoată materii din programă şi încă se lucrează la aceasta, fără ca nimeni să ştie că orele de muzică sau desen ne cultivă cultura generală, creativitatea, dar ne şi relaxează. Au interzis mâncarea junk food în şcoli, dar au lăsat spice-urile şi magazinele de lângă instituţiile de învăţământ să vândă ţigări şi băutură minorilor.
Dar cel mai dureros e modul în care se joacă cu admiterea în licee şi facultăţi. În ultimii 4 ani de zile au fost 4 diferite tipuri de admitere, în fiecare an mai ciudată decât precedenta. Cu toate acestea, cea care se aplică acum, atât în admiterea la liceu cât şi în cea la facultate mi se pare cea mai bună din ultimul timp. Însă în ceea ce priveşte BAC-ul, unii autori, foarte buni, ca Eliade, nu sunt incluşi pe lista autorilor canonici. De ce? Pentru că sunt nişte oameni profunzi, la care nu ajung toţi? Sau pentru că deşi suntem de mult o ţară democratică şi mai mult de atât, europeană, am rămas cu aceeaşi gândire? Şi lista marilor autori, care nu sunt trataţi ca atare, poate continua. E oare atât de greu să evoluăm?
Nu contest valorea autorilor şi a operelor care se dau la ora actuală la BAC, dar mentalitatea şi modalitatea elevului european de a privi viaţa s-a schimbat radical. Nu va înţelege niciodată un copil care are totul, care are dreptul la o exprimare liberă, vremurile de atunci, viaţa de la ţară, greutăţile pe care le aveau oamenii, prin urmare nu va fi capabil să le povestească... Pentru că nu a simţit acele lucruri. Nu va reuşi atât de uşor, spre exemplu, să recunoască metaforele din "Moromeţii", care practic toate duc la aceeaşi idee: cumpăna dintre o perioadă prosperă şi una grea, care nu mai aduce facilităţi oamenilor, care începe cu un război şi se sfârşeşte cu o lungă periodă de comunism. Nu pentru că nu i-ar duce capul, ci din cauza modului în care privesc ei viaţa. Iar asta nu este doar părerea mea, este ceea ce consideră mai mulţi elevi, fapt pentru care astfel de texte sunt tratate cu reticienţă, în timp ce cărţile lui Eliade sau Drumeş reprezintă o atracţie pentru ei, iar interpretarea operelor este cât se poate de bună.
Ce se va intâmpla în următorii ani? Cum vor fi admise noile generaţii în ciclul următor de învăţământ? Numai ministrul, oricare ar fi el, ne va putea spune într-o frumoasă dimineaţă de sfârşit de mai, când va anunţa, degajat, că programa pentru BAC s-a schimbat...
