Cu multa vreme in urma imi doream sa devin scriitor. si sa scriu la reviste literare, ca redactor sau... in fine, sa scriu.
Am trei carti publicate si nu stiu daca asta ajunge sa ma consider scriitor. Sau, mai bine zis, sa fiu considerat scriitor, pentru ca eu, in adincul meu, dintotdeauna am stiut ca sint scriitor. Cind ma simt eu scriitor, nu-mi pun si problema calitatii, ma simt scriitor pur si simplu. Banuiesc ca sint altii cei care ar trebui sa spuna daca sint un bun scriitor sau nu. De dorit ar fi sa fiu unul important, nu? Dar lungim/largim prea mult discutia.
Scriu si "la gazeta", ba chiar la doua, si chiar importante.
Si-atunci, la ce mi-a mai trebuit si activitatea de editor? Recunosc ca la asta nu prea m-am gindit atunci cind visam sa fiu scriitor. Lucrul la o editura a aparut asa, in urma unui concurs de imprejurari. Mi s-a oferit jobul, l-am acceptat, si acum sa fiu sanatos si sa-mi fac treaba!
Am pornit o colectie, am cunoscut in acest timp (un an, fix un an) multi agenti, multi scriitori straini. Mai mult prin intermediul internetului, dar pe doi dintre scriitorii pe care i-am publicat i-am cunoscut si personal, pentru ca au vizitat Romania in ultimele 30 de zile.
Poate ca multi altii (de ce? cum? in urma experientelor personale cu scriitorii romani?) am avut si eu impresia ca scriitorii straini - care mai au si succes pe la ei - trebuie sa fie niste indivizi distanti, cu nasul pe sus, purtati pe aripi de premiile acumulate. si, oricum, distanti fata de cineva care vine dintr-un est al Europei, dintr-o tara pe care multi cetateni ai lumii nici macar nu reusesc s-o arate cu degetul pe harta (poate si pentru faptul ca buricul degetului lor de obicei e mai mare decit spatiul ocupat de Romania pe harti).
Ei bine, nu. De la agentii straini pina la scriitori, toti sint deosebit de binevoitori (si in nici un caz nu interesul material ii face asa, pentru ca banii pe care ii incaseaza dintr-un tiraj mediu pe piata romaneasca nu reprezinta pentru ei mare avere), toti intreaba intruna "ce mai pot face pentru tine?", toti sint disponibili. Sa fie un semn al profesionalismului? Care include si respectul fata de editor - indiferent din ce colt de lume va fi fiind acela si citi bani ii va depune in cont? Poate ca asa e la ei. Poate ca, intr-o zi, vom invata si noi sa fim la fel.
Mel Brooks avea o replica intr-un film de-al lui: "is good to be a king!" Ei da, e tare bine sa fii editor!
Am trei carti publicate si nu stiu daca asta ajunge sa ma consider scriitor. Sau, mai bine zis, sa fiu considerat scriitor, pentru ca eu, in adincul meu, dintotdeauna am stiut ca sint scriitor. Cind ma simt eu scriitor, nu-mi pun si problema calitatii, ma simt scriitor pur si simplu. Banuiesc ca sint altii cei care ar trebui sa spuna daca sint un bun scriitor sau nu. De dorit ar fi sa fiu unul important, nu? Dar lungim/largim prea mult discutia.
Scriu si "la gazeta", ba chiar la doua, si chiar importante.
Si-atunci, la ce mi-a mai trebuit si activitatea de editor? Recunosc ca la asta nu prea m-am gindit atunci cind visam sa fiu scriitor. Lucrul la o editura a aparut asa, in urma unui concurs de imprejurari. Mi s-a oferit jobul, l-am acceptat, si acum sa fiu sanatos si sa-mi fac treaba!
Am pornit o colectie, am cunoscut in acest timp (un an, fix un an) multi agenti, multi scriitori straini. Mai mult prin intermediul internetului, dar pe doi dintre scriitorii pe care i-am publicat i-am cunoscut si personal, pentru ca au vizitat Romania in ultimele 30 de zile.
Poate ca multi altii (de ce? cum? in urma experientelor personale cu scriitorii romani?) am avut si eu impresia ca scriitorii straini - care mai au si succes pe la ei - trebuie sa fie niste indivizi distanti, cu nasul pe sus, purtati pe aripi de premiile acumulate. si, oricum, distanti fata de cineva care vine dintr-un est al Europei, dintr-o tara pe care multi cetateni ai lumii nici macar nu reusesc s-o arate cu degetul pe harta (poate si pentru faptul ca buricul degetului lor de obicei e mai mare decit spatiul ocupat de Romania pe harti).
Ei bine, nu. De la agentii straini pina la scriitori, toti sint deosebit de binevoitori (si in nici un caz nu interesul material ii face asa, pentru ca banii pe care ii incaseaza dintr-un tiraj mediu pe piata romaneasca nu reprezinta pentru ei mare avere), toti intreaba intruna "ce mai pot face pentru tine?", toti sint disponibili. Sa fie un semn al profesionalismului? Care include si respectul fata de editor - indiferent din ce colt de lume va fi fiind acela si citi bani ii va depune in cont? Poate ca asa e la ei. Poate ca, intr-o zi, vom invata si noi sa fim la fel.
Mel Brooks avea o replica intr-un film de-al lui: "is good to be a king!" Ei da, e tare bine sa fii editor!
