Ieri, a fost prima probă a Bacalaureatului. Și tot ieri au fost afișate primele rezultate la Evaluarea Națională. Într-o perioadă atât de tumultoasă climatic, cu extreme de la o zi la alta, copiii aceștia au fost nevoiți să facă față celor mai grele examene din viață, cu o încărcătură emoțională uriașă și o miză pe măsură. Asta e! Nu au fost nici primii, nu vor fi nici ultimii. Ce e nou la această generație însă (mult mai complex decât la cea din 2020) este că, în ultimul an și jumătate, pot număra pe degete zilele în care au mers la școală, au stat față în față cu profesorii și au putut să se încarce - și cu cunoștințe academice, dar, mai ales, cu acele sfaturi de dincolo de materiile examinate. Niște sfaturi banale la prima vedere, dar care, pentru mulți dintre ei, pot face diferența. O diferență chiar și de câteva sutimi, infimă, dar care, cel puțin pentru moment, le va decide soarta. Părinții ai căror copii au susținut astfel de examene în ultimii ani știu bine despre ce vorbesc.
Nici pentru noi, când ne băteam 30-50 pe un loc la un liceu bun și cu sutele pentru un loc la facultate, nu a fost ușor. Dar ce se întâmplă de 30 de ani încoace în educație întrece orice grozăvie. De fapt, fiecare perioadă istorică a avut generația ei de sacrificiu. Începând cu generația care s-a născut în 2006 însă, ”de sacrificiu” ar fi prea puțin spus. Ei sunt primii care au început ciclul de învățământ cu clasa pregătitoare. În clasa I nu au avut abecedare și până în clasa a IV-a, în prima zi de şcoală, n-au avut niciodată manuale pe bancă. Iar când, în sfârșit au primit manualele, au descoperit cu groază că sunt pline de erori grosolane. Tot ei sunt și elevii care au ”cochetat” cu “Compendiul introductiv pentru gimnaziu”, supermanualul care reunea toate materiile la un loc, cea mai mare porcărie educațională izvorâtă din gândirea mediocră a celui mai jalnic ministru, ”genunche”, pe numele adevărat Liviu Pop. Copiii aceștia sunt, de fapt, adevărate victime. Ale crizelor din educație, ale nepăsării, ale unui sistem bolnav, care, parcă, refuză să se însănătoșească. În plus, generația care a absolvit gimnaziu anul acesta, ca și cum școala online și toate bâlbele de dinainte nu ar fi fost suficiente, au început clasa a VIII-a într-o nebuloasă totală, cu programe noi și o nouă structură pentru subiectele de examen, pentru prima dată după modelul testărilor internaționale PISA. Deci cu modificări esențiale, despre care, la momentul acela, nici profesorii nu știau mai nimic.
La ora la care scriu, nu știu rezultatele evaluării. Nici nu le aștept! Nu despre asta este vorba în cazul de față. Pentru că, deși cei mai mulți experți în educație au apreciat subiectele a fi de dificultate cel mult medie, profesorii și-au arătat îngrijorarea că au fost stufoase, prea mult de lucru pentru doar 2 ore. Altfel spus, a fost ușor, dar al naibii de mult. Ceea ce demonstrează, o dată în plus, că în turnul de fildeș în care s-a transformat Ministerul Educației, copiii se reduc la număr (prezență) și procente (promovabilitate). Adică dăm ușor, să fie promovabilitate bună, să nu ne acuze lumea că nu ne-am făcut treaba, dar mult ca volum de lucru, ca să departajăm copiii cumva. Ce contează că cei care vor suferi cel mai mult vor fi exact elevii din vârf, deștepți și silitori, care țintesc liceele de elită, unde diferența admis-respins o va face, poate, o sutime. Câtă vreme ministerul se va putea făli cu procentele bune de note peste 5, gunoiul se va ascunde încă un an sub preș, până la următoarea generație pentru care ”de sacrificiu” va fi prea puțin spus.
