Nu este vorba despre un gest brusc de curaj revoluţionar al Gabrielei Firea la adresa lui Liviu Dragnea. Nu este vorba despre vreun gest eroic al actualului primar al Capitalei. Nu este vorba despre vreo criză de moralitate generală care a cuprins-o din senin pe Firea din postura de vicepreşedinte al PSD. Nu este vorba despre vreo zbatere a conştiinţei soaţei lui Pandele faţă de nedreptăţile din partid. Cu atât mai mult nu este vorba despre vreo tentativă de condamnare a represiunii violente asupra unor manifestanţi paşnici din seara zilei de 10 august. Da, Carmen Dan chiar ar trebui să plece din funcţia de ministru de Interne. Dar la fel de bine ar trebui să plece şi Darius Vâlcov din poziţia de consilier al premierului, aşa cum ar trebui să plece din funcţie şi premierul Viorica Dăncilă, la fel cum ar trebui să dispară şi Dragnea din viaţa publică, împreună cu toţi penalii din politică. Dar nu asta o frământă cu adevărat pe Gabriela Firea.
Este vorba, de fapt, despre un interes propriu, despre o afacere personală, despre o banală ceartă internă cu miză „pe persoană fizică”. Gabriela Firea o apără pur şi simplu pe Speranţa Clişeru, prefectul Capitalei, om de încredere al cuplului Pandele, pusă prefect tocmai la propunerea familiei din Voluntari. Un prefect pe care ministrul de Interne Carmen Dan şi Jandarmeria au vrut să-l scoată un fel de ţap ispăşitor. Un prefect cu ajutorul căruia Ministerul de Interne a vrut să-şi poată justifica intervenţia în forţă de pe 10 august. Un prefect despre care, până pe 11 august, nu auzise mai nimeni, în afară de familia Firea-Pandele. Un prefect care probabil ştie prea multe ca să poată fi lăsat fără apărare – pe modelul Băsescu-Udrea.
Este vorba şi despre un calcul cinic, pe care Primarul General al Capitalei şi l-a făcut acasă, potrivit căruia ar putea fi propulsată direct la Cotroceni. Nu contează cât de mult neagă Firea această perspectivă. Contează şi va conta doar cât de mare va fi gradul ei de popularitate la momentul desemnării candidatului PSD la prezidenţiale. PSD nu va susţine niciodată un candidat al altui partid, aşa cum singur se minte Tăriceanu - nu a făcut-o niciodată, de ce ar face-o acum? -, şi nu va susţine niciodată un candidat fără şanse. Ori Firea ştie asta, aşa cum ştie şi că, dacă partidul şi mai ales ţara i-o va cere, se va „sacrifica” şi va candida la alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Dar în primul rând, în tot acest episod „Firea contra Carmen Dan/Liviu Dragnea”, este vorba nu despre curajul cuiva, ci mai ales despre laşitatea celorlalţi, a tuturor celor prezenţi la şedinţa PSD în cauză şi care au tăcut, ba chiar s-au hlizit că se ceartă două blonde. O laşitate soră cu complicitatea la dezastrul spre care infractorul şef al partidului împinge România. O laşitate iresponsabilă care îi face pe toţi la fel de responsabili.
