Reporter: Ce a facut finantistul sef Ilie Deca din iulie 2005 pina pe 13 februarie 2006 cind a fost numit din nou mandatar la Finante?
Ilie Deca: Ce altceva sa fac decit datoria. Asa am fost educat, nu mai pot eu sa ma schimb la 50 si ceva de ani, oricit ar incerca unii sa ma converteasca, sa ma oblige sa apuc pe alta cale, zic ei ca-i cea buna. Am atitia ani in Finantele Publice Braila si crede-ma ca stiu cum sa-mi fac treaba. Mi-a fost greu in aceste 8 luni cit nu am mai fost sef, dar niciodata nu am incetat sa sper ca adevarul va iesi intr-un tirziu la suprafata. Chiar vorbeam cu baiatul meu si ii spuneam sa nu mai fie atit de afectat, pentru ca intr-o buna zi taticu' va reveni in fruntea Finantelor si totul va fi ca inainte. Ma bucur ca am avut dreptate.
Reporter: Cum adica ati fost fortat sa va dati demisia?
Ilie Deca: Simplu. Am fost supus unor presiuni uriase, ma mir ca am supravietuit. Am fost si sint incomod pentru multi in acest oras. Si asta pentru ca mi-am facut datoria. M-au amenintat, au jucat murdar, si in final am cedat: mi-am scris demisia! Imagineaza-ti, daca s-a ajuns pina intr-acolo incit sa ma santajeze ca vor face public faptul ca atunci cind eram in clasa intii faceam pipi in pat, inseamna ca acesti oameni nu au absolut nici un Dumnezeu. De fapt nici nu merita sa-i numesc oameni, sint niste teroristi bine organizati.
Reporter: Cine sint acesti teroristi?
Ilies Deca: Nu pot sa-ti dau nume! Crede-ma, e mai bine si pentru integritatea ta. Acesti insi isi pot intinde tentaculele si asupra ta si e pacat, ca te vad baiat tinar, de perspectiva. Hai mai bine sa lasam lucrurile asa, sa nu mai rascolim trecutul. Bine ca ce a fost mai rau a trecut. Dec-acum incolo e cazul sa privesc in viitor, sa fac din Finantele Publice Braila ce au fost, si mai mult decit atit.
Reporter: Ati redevenit mare sef. Nu v-ati pierdut antrenamentul in cele 8 luni de repaus?
Ilie Deca: Nu, nici vorba! Pai, tu crezi ca am stat degeaba, sa-mi ies din forma? Poftim, hai sa-ti dau si-un exemplu. In fata blocului unde locuiesc eu atunci cind nu stau la vila este o consignatie. Nici termopane nu are, ca am studiat problema cu atentie. Ei bine, ai sa ramii surprins, dar in spatele jaluzelelor ingalbenite ale acestei consignatii se ascunde un mare evazionist. Mi-a luat ceva timp pina sa-mi dau seama de acest lucru. In fiecare seara il vedeam pe patron cum aducea de la angro doua navete de bere cu carutul si le baga in pravalie. Dupa ce descarca aceasta cantitate de marfa, pac, mai scotea trei sticle de bere de sub pufoaica, marfa pe care, de asemenea, o baga la vinzare. Sint 100% sigur ca acest surplus de marfa nu-l inregistra in contabilitate. Evaziune in toata puterea cuvintului! Mai, si asa azi, asa miine, toate aceste atentate la bugetului statului se derulau sub ochii mei. Eu nu aveam insa ce sa fac, pentru ca nu mai eram sef la Finante. Si acum vine bomba cea mare, sa vezi cum se pot face bani negri pentru zile albe: dupa patru luni, il vad pe respectivul patron carind marfa de la angro nu cu carutul, ci cu un Oltcit galben!!! Hai sa ne gindim un pic: daca in patru luni si-a luat Oltcit, apai in cele 8 luni cit eu am fost tras pe linie moarta cred ca acest evazionist nenorocit are depusi in conturile sale din Cipru cel putin 40 de milioane de lei. Il avertizez pe acest intreprinzator, stie el la cine fac referire, daca va citi acest interviu cu mine, sa vina imediat la sediul Finatelor Publice si sa ma caute pentru a vedea cum putem gasi o rezolvare pentru cazul lui, caci la puscarie nu cred ca vrea sa se duca. Sa vedem in ce fel poate plati pentru faptele savirsite.
Reporter: Totusi, nu inteleg expresia "m-au fortat sa demisionez". Pai, asa putem spune ca ati fost fortat sa va faceti finantist si - de ce nu? - sa va imbogatiti.
Ilie Deca: Stati, stati putin. Nimeni nu m-a fortat sa devin finantist, a fost alegerea mea, pentru ca mi s-a parut extrem de atractiva aceasta meserie. Cit priveste chestiunea cu imbogatitul, iti pot spune ca asa este: am fost fortat sa ma imbogatesc! Nu, sa nu intelegi gresit. Vezi tu, in meseria pe care o am, nu-ti poti permite sa fii sarac. Din contra, trebuie sa ai tot ce-ti trebuie, ba chiar este indicat sa ai si ce nu-ti trebuie, pentru ca daca vine o zi cind o sa ai nevoie de ele? Personal, nu am ce sa-mi reprosez: m-am imbogatit in timp, nu ca altii carora le rasar Oltcit-uri in nici patru luni de zile! Daca nu as fi strins avere pina acum, toata lumea ma acuza ori ca sunt prost, ori ca sunt dobitoc. De fapt, ca sa fiu sincer pina la capat, in fisa postului de director al Finatelor Publice, in orice oras din Romania, este trecut undeva la punctul 3, aliniatul 4, ca trebuie sa faci in asa fel incit sa detii o situatie materiala de la excelent in sus. Iar eu nu mi-am facut decit datoria, asa cum am fost invatat!
Reporter: V-ati dat cu alde Sabau si Sandu ca sa va recapatati postul!
Ilies Deca: Nu eu m-am dat cu ei, ci ei s-au dat cu mine. Nu eu am nevoie de ei, ci ei au nevoie de mine! De mine si, mai ales, de experienta mea vasta in a conduce Finantele asa cum trebuie, nu cum ii taie pe unii capul. Si o sa vedeti ca o sa fac treaba. O sa aveti ce scrie despre mine! Urati-mi succes!
Ilie Deca: Ce altceva sa fac decit datoria. Asa am fost educat, nu mai pot eu sa ma schimb la 50 si ceva de ani, oricit ar incerca unii sa ma converteasca, sa ma oblige sa apuc pe alta cale, zic ei ca-i cea buna. Am atitia ani in Finantele Publice Braila si crede-ma ca stiu cum sa-mi fac treaba. Mi-a fost greu in aceste 8 luni cit nu am mai fost sef, dar niciodata nu am incetat sa sper ca adevarul va iesi intr-un tirziu la suprafata. Chiar vorbeam cu baiatul meu si ii spuneam sa nu mai fie atit de afectat, pentru ca intr-o buna zi taticu' va reveni in fruntea Finantelor si totul va fi ca inainte. Ma bucur ca am avut dreptate.
Reporter: Cum adica ati fost fortat sa va dati demisia?
Ilie Deca: Simplu. Am fost supus unor presiuni uriase, ma mir ca am supravietuit. Am fost si sint incomod pentru multi in acest oras. Si asta pentru ca mi-am facut datoria. M-au amenintat, au jucat murdar, si in final am cedat: mi-am scris demisia! Imagineaza-ti, daca s-a ajuns pina intr-acolo incit sa ma santajeze ca vor face public faptul ca atunci cind eram in clasa intii faceam pipi in pat, inseamna ca acesti oameni nu au absolut nici un Dumnezeu. De fapt nici nu merita sa-i numesc oameni, sint niste teroristi bine organizati.
Reporter: Cine sint acesti teroristi?
Ilies Deca: Nu pot sa-ti dau nume! Crede-ma, e mai bine si pentru integritatea ta. Acesti insi isi pot intinde tentaculele si asupra ta si e pacat, ca te vad baiat tinar, de perspectiva. Hai mai bine sa lasam lucrurile asa, sa nu mai rascolim trecutul. Bine ca ce a fost mai rau a trecut. Dec-acum incolo e cazul sa privesc in viitor, sa fac din Finantele Publice Braila ce au fost, si mai mult decit atit.
Reporter: Ati redevenit mare sef. Nu v-ati pierdut antrenamentul in cele 8 luni de repaus?
Ilie Deca: Nu, nici vorba! Pai, tu crezi ca am stat degeaba, sa-mi ies din forma? Poftim, hai sa-ti dau si-un exemplu. In fata blocului unde locuiesc eu atunci cind nu stau la vila este o consignatie. Nici termopane nu are, ca am studiat problema cu atentie. Ei bine, ai sa ramii surprins, dar in spatele jaluzelelor ingalbenite ale acestei consignatii se ascunde un mare evazionist. Mi-a luat ceva timp pina sa-mi dau seama de acest lucru. In fiecare seara il vedeam pe patron cum aducea de la angro doua navete de bere cu carutul si le baga in pravalie. Dupa ce descarca aceasta cantitate de marfa, pac, mai scotea trei sticle de bere de sub pufoaica, marfa pe care, de asemenea, o baga la vinzare. Sint 100% sigur ca acest surplus de marfa nu-l inregistra in contabilitate. Evaziune in toata puterea cuvintului! Mai, si asa azi, asa miine, toate aceste atentate la bugetului statului se derulau sub ochii mei. Eu nu aveam insa ce sa fac, pentru ca nu mai eram sef la Finante. Si acum vine bomba cea mare, sa vezi cum se pot face bani negri pentru zile albe: dupa patru luni, il vad pe respectivul patron carind marfa de la angro nu cu carutul, ci cu un Oltcit galben!!! Hai sa ne gindim un pic: daca in patru luni si-a luat Oltcit, apai in cele 8 luni cit eu am fost tras pe linie moarta cred ca acest evazionist nenorocit are depusi in conturile sale din Cipru cel putin 40 de milioane de lei. Il avertizez pe acest intreprinzator, stie el la cine fac referire, daca va citi acest interviu cu mine, sa vina imediat la sediul Finatelor Publice si sa ma caute pentru a vedea cum putem gasi o rezolvare pentru cazul lui, caci la puscarie nu cred ca vrea sa se duca. Sa vedem in ce fel poate plati pentru faptele savirsite.
Reporter: Totusi, nu inteleg expresia "m-au fortat sa demisionez". Pai, asa putem spune ca ati fost fortat sa va faceti finantist si - de ce nu? - sa va imbogatiti.
Ilie Deca: Stati, stati putin. Nimeni nu m-a fortat sa devin finantist, a fost alegerea mea, pentru ca mi s-a parut extrem de atractiva aceasta meserie. Cit priveste chestiunea cu imbogatitul, iti pot spune ca asa este: am fost fortat sa ma imbogatesc! Nu, sa nu intelegi gresit. Vezi tu, in meseria pe care o am, nu-ti poti permite sa fii sarac. Din contra, trebuie sa ai tot ce-ti trebuie, ba chiar este indicat sa ai si ce nu-ti trebuie, pentru ca daca vine o zi cind o sa ai nevoie de ele? Personal, nu am ce sa-mi reprosez: m-am imbogatit in timp, nu ca altii carora le rasar Oltcit-uri in nici patru luni de zile! Daca nu as fi strins avere pina acum, toata lumea ma acuza ori ca sunt prost, ori ca sunt dobitoc. De fapt, ca sa fiu sincer pina la capat, in fisa postului de director al Finatelor Publice, in orice oras din Romania, este trecut undeva la punctul 3, aliniatul 4, ca trebuie sa faci in asa fel incit sa detii o situatie materiala de la excelent in sus. Iar eu nu mi-am facut decit datoria, asa cum am fost invatat!
Reporter: V-ati dat cu alde Sabau si Sandu ca sa va recapatati postul!
Ilies Deca: Nu eu m-am dat cu ei, ci ei s-au dat cu mine. Nu eu am nevoie de ei, ci ei au nevoie de mine! De mine si, mai ales, de experienta mea vasta in a conduce Finantele asa cum trebuie, nu cum ii taie pe unii capul. Si o sa vedeti ca o sa fac treaba. O sa aveti ce scrie despre mine! Urati-mi succes!
