Trăim vremuri nasoale, dar bine măcar că trăim! Unii dintre noi, din păcate tot mai mulți în ultima perioadă, mor sufocați pe paturi de spital, deși ar fi avut viața înainte mult și bine, dacă nu apărea acest nenorocit de virus care a dat lumea peste cap. Dar asta e... ne-a fost dat să fim încă o generație care să treacă printr-o pandemie, așa cum multe alte generații înaintea noastră au trecut prin pandemii de gripă spaniolă, variolă, ciumă bubonică și câte or mai fi fost... Periodic apare câte un virus care aruncă omenirea în coșmar și îi dă Morții avânt, dar de fiecare dată până acum omenirea și-a revenit, întărindu-se în fața bolilor, prin acea imunizare colectivă căpătată cu mari sacrificii.
Se va sfârși și această pandemie! Nu atât de repede pe cât am sperat cu toții la început, dar va trece până la urmă. Iar dacă vor fi mai puține vieți pierdute decât, de exemplu, în pandemia de gripă spaniolă de acum 100 de ani, meritul îl va avea, cu siguranță, progresul medicinei și, bineînțeles, al educației. Asta pentru că, în ultimul secol, tot omul a avut posibilitatea să învețe la școală că pe lumea aceasta există niște organisme microscopice, invizibile, care provoacă boli mortale și că, dacă te speli pe mâini cu apă și săpun sau dacă porți o mască medicinală, ai mai multe șanse să împiedici acești microbi să îți intre în organism. Igiena strictă, masca și distanțarea socială sunt puținele arme pe care le avem deocamdată la dispoziție pentru a preveni infectarea cu noul coronavirus. Într-o lume ideală, noi, oameni ai secolului XXI, am fi conștientizat de la bun început aceste reguli și le-am fi aplicat toți ca unul, făcând ca inamicul nostru comun, virusul SARS-COV2, să se răspândească mult mai greu și poate nu s-ar fi ajuns la o pandemie de proporțiile celei actuale. Dacă ar fi fost așa, poate n-ar fi mai trebuit toate aceste restricții guvernamentale impuse peste tot în lume, care le fac viața mai grea deopotrivă și celor de bunăcredință și coronascepticilor. Dar nu trăim într-o lume ideală, iar oamenii au reacționat fiecare după cum l-a dus capul și gradul de educație. Unii au pornit de la început cu ideea fixă că virusul nu există și că tot acest coșmar ține de o mare conspirație la nivel mondial. Nici acum, când spitalele sunt arhipline, iar la secțiile de terapie intensivă nu mai sunt locuri, mulți dintre aceștia nu renunță la convingerile lor, continuând să ignore regulile și să ajute în felul acesta virusul să se răspândească. Din fericire, există și foarte mulți oameni care, prin atitudinea lor, contribuie la stoparea bolii. Oameni care au înțeles că marea miză în acest război de uzură este protejarea celor vulnerabili, pentru că, deși tu ai putea avea norocul de o formă ușoară a bolii, dacă nu respecți regulile de protecție și distanțare socială, ai putea da virusul cuiva cu imunitate mai slabă, care ar putea face o formă foarte gravă sau chiar ar putea fi în pericol de moarte. Un astfel de exemplu este cel al brăileanului care s-a autoizolat voluntar timp de 10 zile în propria locuință, chiar dacă nu avea certitudinea că este purtător al virusului. Situația acestuia a fost relatată pe larg într-un articol de prima pagină a cotidianului nostru. A așteptat 10 zile să îi vină rezultatul testului, pentru că a fost o încurcătură cu codul numeric personal, iar cei de la Direcția de Sănătate Publică au tratat situația cu superficialitate, până când omul, în disperare de cauză, a apelat la ajutorul presei. Până la urmă, rezultatul a venit și era pozitiv. Ceea ce face ca încăpățânarea brăileanului nostru de a sta în autoizolare să fie de aplaudat, în timp ce atitudinea celor de la DSP să fie de toată jena. Ca în orice război de uzură, există eroi, atât în linia întâi cât și în tranșee, așa cum există și tot felul de încurcă-lume, care, într-un fel sau altul, ajută inamicul să spargă frontul...
