Nici nu s-a împlinit bine anul de la instalarea în funcţie a noului primar al Brăilei şi a noului preşedinte al Consiliului Judeţean că vocile opoziţiei au şi început să întocmească bilanţuri, înşirând pe sfoara nerealizărilor o mulţime de bile negre. Primul care a ridicat piatra şi a zvârlit-o spre cei doi a fost Gheorghe Chiru, actualul lider al PNŢCD-ului local, un partid istoric demult căzut în dizgraţia maselor de votanţi. Trecând peste gradul de reprezentativitate a lui Chiru - politician care, la fel ca mulţi alţii, nu se poate lăuda că a reuşit să realizeze prea multe atunci când a ocupat o funcţie de prim-rang în administraţia judeţeană - bilanţul făcut de el se pliază destul de bine pe nemulţumirile exprimate de tot mai mulţi brăileni. Vulpoi bătrân în ale politicii şi având, totuşi, meritul că încă se află pe baricade, Gheorghe Chiru exploatează la maximum muniţia oferită cu generozitate de actualii şefi ai administraţiilor municipală şi judeţeană, criticând situaţia gropilor, a curăţeniei de pe străzi şi din parcuri sau numărul în creştere a câinilor maidanezi, în cazul lui Dragomir, respectiv starea dezastruoasă a drumurilor judeţene şi dezorganizarea din Spitalul Judeţean, în cazul lui Chiriac. Sunt, de fapt, probleme arhicunoscute şi arhidiscutate, pe care Chiru le repune pe tapet, aşa cum îi şade bine unui lider din opoziţie.
Trecând peste latura politică a chestiunii, din păcate realitatea din teren începe să atârne tot mai greu de gâtul noilor şefi din administraţie, scăzându-le popularitatea în ochii celor care şi-au dat votul în speranţa unei schimbări în bine. Primul an de mandat se isprăveşte peste câteva săptămâni, iar schimbările de substanţă încă nu se prefigurează. Pentru contribuabili contează mai puţin reuşita primei acţiuni de deszăpezire din mandatul lui Dragomir sau abordarea mai proaspătă a unor festivaluri în aer liber organizate de Primărie. Oamenii vor, pe bună dreptate, străzi fără gropi în asfalt şi un oraş curat, liber de câini fără stăpân, vor transport civilizat, condiţii umane în spitale etc, lucruri de care se lovesc în viaţa de zi cu zi şi a căror rezolvare întârzie să apară. Chestiunile de culise legate de procedurile birocratice de contractare a firmelor care să realizeze efectiv aceste treburi contează puţin spre deloc pentru cetăţeanul de rând. Iar din acest punct de vedere mandatul lui Dragomir şi Chiriac pare sub semnul fatalităţii. Amândoi se plâng de birocraţia excesivă care le fură timp cu nemiluita până reuşesc să semneze contracte esenţiale, în toate domeniile, de la asfaltări de străzi până la montarea unor instalaţii de fitness în parc sau achiziţia unor instalaţii medicale de ultimă generaţie. E greu, într-adevăr, cu birocraţia dar, aşa cum remarca inclusiv Gheorghe Chiru, actualele proceduri de achiziţie publică sunt emanaţia unui sistem politic din care fac parte, cu state vechi, inclusiv cei doi şefi ai administraţiei brăilene. La o adică, ar putea fi schimbate, la nivel naţional, de partidul aflat la putere, dacă ar exista o reală voinţă politică în acest sens.
Cert este că, cu birocraţie excesivă sau nu, atât pentru Dragomir cât şi pentru Chiriac timpul se scurge implacabil şi, chiar dacă pare încă departe, sfârşitul de mandat se apropie pas cu pas şi, cum spune o vorbă populară, numai mâine nu-i poimâine, când o să vină vremea marelui bilanţ, iar alde Chiru stau la cotitură, cu buzunarele pline de bile negre. Deocamdată, amândoi încă mai pot fi bănuiţi de bune intenţii. Marea provocare este să reuşească să pună eficient în mişcare domolul aparat administrativ pe care îl au în subordine, să obţină calitate şi eficienţă de la firmele contractate prin licitaţiile acelea chinuite, să elimine suspiciunile contractelor preferenţiale, să atragă investitori adevăraţi. Cam grele “să”-uri, într-adevăr, dar fără ele actul administrativ e pustiu!
