Fiind de felul meu mai laborios, am tot stat şi m-am gândit şi i-am dat şanse. Apoi iarăşi m-am gândit şi, până la urmă, luându-mi inima în dinţi, am hotărât să scotocesc adânc cu lupa şi penseta prin dadaismul fertil al discursului său politic. Şi asta nu pentru că sunt copleşit, ba chiar emoţionat pe alocuri, de talentul năbădăios pe care îl afişează ori de câte ori vine vorba de-a o da în bară sau de-a "trânti" verdicte în chestiuni ce-l depăşesc considerabil, ci pentru a găsi măcar o vagă amprentă de discernământ politic. Însă după o muncă asiduă, sisifică, cotrobăind prin arhiva "Obiectivului", n-am descoperit altceva decât un lanţ de bâlbe, bolboroseli, perle schilodite gramatical şi acuzaţii. Toate acestea întărite şi de acuta lipsă de profesionalism, necunoaşterea şi incapacitatea de a face distincţia dintre o lege organică şi o ordonanţă de guvern. Nicio şansă să-mi sară în ochi vreo intervenţie măcar inspirată, dacă nu matură, care să-mi demonstreze că Gheorghe Bunea Stancu poate lua o decizie motivată raţional sau fundamentată ideologic. Nu! Nimic de genul acesta. Întreaga lui "ştiinţă" social-democrată pare a fi doar rodul unui cult al comodităţii personale.
Îl irită vreo problemă în rândul instituţiilor culturale locale? Nu-i nimic! Domnul Gheorghe Bunea Stancu, făcând abstracţie de legislaţia în vigoare, propune calea destituirii în masă. Îl incomodează măsurile vreunui ministru al agriculturii, care din întâmplare se numeşte Ilie Sârbu? Floare la ureche! Gheorghe Bunea Stancu declară înfiorat: "toţi îi cântă în strună lu' ţapu' ăsta, unui om care nu are nicio treabă cu agricultura!". Şi cu asta a încheiat socoteala. Îl deprimă mirosul cărţilor dintr-o bibliotecă? Nicio problemă! Gheorghe Bunea Stancu propune mutarea acesteia într-un cartier mărginaş pentru a lăsa loc liber unui "sălaş" mult mai rentabil şi prezentabil: o discotecă. Şi lista ar mai putea continua, dar e lungă, antologică şi incredibil de obositoare.
Totuşi, dacă stăm puţin să cugetăm, doar cu condiţia de a lăsa politica pe seama unor aberaţii megalomane, ne vom da seama că Gheorghe Bunea Stancu a reuşit să ofere până acum ceva trainic şi etern Brăilei, aşa cum Nabucodonosor a oferit "Grădinile Suspendate" Babilonului: un pod şi un aeroport! Şi nu e puţin lucru, să ştiţi!
Numai că există o problemă. Una mică, mică. Sunt atât de transparente, încât se confundă perfect cu oxigenul care domneşte în locul unde au fost construite.
