După 10 ani de la prima promisiune şi trei ani şi jumătate de la a doua, a venit iar vremea să-l aşez pe domnul Nicu Niţă la locul cuvenit, pe prima pagină a ziarului Obiectiv. Mi-ar fi plăcut ca măcar acum să scriu “de bine”, dar, exact aşa cum mă aşteptam, şi de această dată tema principală va fi tot despre cât de lung i-a crescut nasul. Pentru că, şi după 10 ani, domnul Niţă ne vinde aceleaşi abureli, aceleaşi “am planuri mari” reîncălzite, pe care nici măcar nu mă mai sinchisesc să le înţeleg. Minte cu neruşinare de 10 ani încoace, fluturând sub nasul tuturor tot felul de proiecte, care nu depăşesc însă niciodată stadiul: “o să fac”. Culmea însă, deşi toată administraţia locală s-a convins de asta, nici după 10 ani nimeni nu-i bagă sula-n coaste, acceptând tacit ca o piaţetă generoasă, situată pe o arteră principală de intrare în oraş, să zacă nefolosită. Asta da carte de vizită cu care Brăila să-şi întâmpine oaspeţii: un panou electoral şi trei clădiri ruinate la marginea unui maidan împrejmuit cu o vechitură de gard din sârmă, înconjurat de gunoaie!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, de câte ori aud câte o promisiune a domnului Nicu Niţă, nu pot să mă gândesc decât la simpatica poezie ce mi-a marcat copilăria: “(...) Uite-aşa o barbă-avea/ Uite-aşa o pieptăna/ (...) Treci acasă, haimana!!”. Asta şi pentru că relaţia mea cu actualul deputat PSD e de-a dreptul ancestrală, pierdută în negura acelor timpuri în care abia îmi câştigasem dreptul de a umbla brambura prin cartier. Căci da, aşa cum v-am mai povestit şi altădată, copilăria mea s-a confundat cu evoluţia profesională a acestui domn, dar şi cu istoria “Măgarului Tăvălit”, “locul veşnic aglomerat, veşnic gălăgios, plin de umbră şi viaţă, o pieţişoară de vreo 2.500 mp din Chercea, încadrată de vreo trei magazine şi-o cârciumă, în care «coabitam» ore bune pe zi, bătrâni, copii şi beţivanii cartierului”. Un loc bucolic, a cărui mărire ori decădere a fost întotdeauna strâns legată de flerul în afaceri al domnului Niţă - un personaj aparte, pe care Revoluţia din '89 l-a transformat din “nentu' Niţă”, responsabilul aprozarului de la “Măgarul Tăvălit”, în Nicu Niţă, primul “privatizat” şi miliardar al cartierului, aspirant la fotoliul de primar, şi, mai apoi, în domnul Nicu Niţă, deputat PSD de Brăila în Parlamentul României.
Acum... ce să spun, fiecare cu norocul şi proptelele lui, că n-o fi Nicu Niţă nici primul şi nici ultimul cocoţat fără niciun merit tocmai în vârful puterii. Însă atâta indiferenţă... Altcineva în locul lui ar fi fost “tăvălit” fără nicio milă de toate organele şi organismele de control! De exemplu, unui tânăr care primeşte în concesiune loc de casă, dacă într-un an nu toarnă măcar fundaţia i se ia terenul fără drept de apel. Faţă de domnul Niţă însă, n-a luat nimeni niciodată vreo măsură, nici măcar când piaţeta era o adevărată şerpărie, groapă de gunoi! A trebuit să scriem noi, ca să facă un pic de ordine acolo! Asta în condiţiile în care, pe atunci, era preşedintele Comisiei de organizare şi dezvoltare urbanistică, protecţia mediului etc din cadrul Consiliului Judeţean Brăila. Curat-murdar, domn' deputat, vă spun iarăşi aşa, “ca de la chercean la chercean”! Un chercean pe care, însă, nu locul în care aţi ajuns îl deranjează, ci dispreţul de care daţi dovadă în ceea ce priveşte LOCUL DIN CARE AŢI PLECAT. Un loc despre care, de 10 ani încoace, spuneţi de fiecare dată: “Eu acolo mi-am început afacerile, e normal să fie al meu”, e “afacerea mea de suflet”.
Ce-o fi în sufletul deputatului Niţă când trece pe lângă “Măgarul Tăvălit”, doar el ştie. În al meu însă, este foarte multă revoltă şi furie. Şi nu pentru că m-aş lăsa dominată de nostalgia acelor vremuri, oameni şi locuri, ci pur şi simplu pentru că mi se pare inadmisibil ca un spaţiu atât de important pentru imaginea oraşului, cu o suprafaţă atât de generoasă, să fie lăsat la cheremul lui Nicu Niţă, fie el şi deputat, iar acesta să-şi bată joc. Şi de teren, dar, mai ales, de cartier.
Citeste şi:
