De ce să rămân aici?
Mulţi adolescenţi români exclud din start posibilitatea de a rămâne în ţară în cazul în care se iveşte o ocazie prielnică, considerând că România le scade în mod considerabil şansele de a avea cariera pe care şi-o doresc. "Normal că aş pleca într-o ţară mai dezvoltată decât România, având în vedere că aici ni se închid din ce în ce mai multe uşi, iar posibilităţile de angajare în domeniile care ne pasionează sunt din ce în ce mai mici. În România sunt doar câteva job-uri în care încă mai găseşti locuri libere, în rest toate domeniile au tineri pregătiţi care aşteaptă să se elibereze un loc cedat de vreun bătrân obosit. Deocamdată, nu am făcut demersuri în acest sens, nu este chiar atât de simplu. Dar sper că după terminarea studiilor să pot să mă dezvolt profesional în altă ţară", crede Irina.
Ionuţ, deşi mai direct, este şi el de acord cu Irina: "Da, plec în străinătate. Momentan nu am plecat la studii fiindcă am fost leneş şi nu am dat IELTS-ul. În funcţie de facultatea la care voi intra, mă voi gândi la un master în străinătate, fiindcă voi avea nevoie să cunosc alte culturi, să cunosc o şcoala mai «coaptă» în domeniul pe care îl voi studia. Sunt patriot, dar România se degradează pe zi ce trece. Eu sunt un prost care îşi asumă prostia, dar majoritatea românilor nu şi-o asumă (cel puţin aşa mi se pare mie). Nu vreau să mai stau în România, datorită românilor, datorită autorităţilor. Nu vreau să mai stau în Brăila, spre exemplu, fiindcă CJE-ul de 2 săptămâni încearcă să discute cu primarul şi el e prea ocupat sau cu cineva din primărie care îi goneşte ca pe nişte milogi. Voi studia în România o primă facultate, fiindcă am fost leneş, şi cred că avem o şcoala bună (mă refer la câteva domenii). Dar după ce îmi voi fi terminat şcoala aici, iau primul avion spre oriunde şi încep acolo alt drum, fie şi de boschetar. Decât scuipat în ţara mea, mai bine boschetar prin alte lumi. Nu vreau să mai stau într-o ţară în care miliţia te tratează ca pe ultimul jeg, unde sistemul juridic batjocoreşte pe oricine nu are bani şi relaţii, unde în spital mori cu zile (la propriu), unde multor profesori nu le pasă de elevi, unde piţipoancele şi cocalarii sunt majoritari. Nu sunt cu nimic superior nimănui, dar nu mai vreau aici. Păcat şi pentru că această ţară, acest oraş nu au nicio vină că sunt locuite de astfel de specimene. Cred că trăim în ţara unde dejecţiile umane sunt «la putere»".
Sistemul este de vină
Un alt argument "anti-România" pare să fie şi sistemul, care de multe ori le "taie craca de sub picioare" tinerilor, impiedicându-i să se realizeze prin proasta organizare sau prin lipsa pragmatismului dovedit de atâtea ori. De asemenea, nivelul de trai scăzut în comparaţie cu cel din alte ţări îi conving pe mulţi dintre adolescenţii brăileni să spere că vor duce o viaţă mai bună peste hotare. Elena mărturiseşte: "Cred că totul pleacă de la aşa-zisele modele pe care mi le oferă societatea. De ce să prefer să studiez în România, să mă limitez la ideea de a mă îngropa în rate pentru a-mi asigura un confort minimal, când aş putea accepta o ofertă mai bună pentru mine? Un salariu decent, un mediu de lucru plăcut, disciplină şi respect faţă de cel de lângă tine. Atunci când România va înţelege aceste lucruri voi fi dispusă să studiez şi să muncesc aici".
Maria blamează, de asemenea sistemul, afirmând: "Dacă ai şansa să pleci, să o faci fără să te gândeşti de două ori. Prea mulţi oameni muncesc toată viaţa să-şi facă o carieră în România şi să ducă o viaţă fară lipsuri, dar sistemul românesc nu le permite. În principiu, tinerii se bazează foarte mult pe burse întrucât nu pot merge să studieze în străinătate din cauza situaţiei financiare. De aceea, dacă o să am vreodată şansa să plec cu o bursă, o voi face fără sa stau pe gânduri."
Se pare că "atmosfera românească" este un factor important în luarea unei astfel de decizii. "Aş prefera să studiez în altă ţară doar pentru a schimba sistemul din România, iar pe lângă asta cred că ar fi interesant de observat diferenţele de concepţie dintre tări. Nu consider că studiul în afară este neapărat mai bun sau că îţi oferă avantaje, asta în cazul în care nu este un colegiu de elită. La noi în ţară însă sunt priviţi cu oarecare «reverenţă» cei ce au studii în afară, dar cred că în mare parte aceasta se datorează snobismului. Dar dacă aş avea ocazia să studiez în altă ţară, sunt sigură că aş prefera să rămân acolo şi asta doar datorită instabilităţii sistemului de la noi"
"Îmi este greu să mă despart de familie"
Dacă banii se găsesc, bursele se prind, la facultate se intră şi personalitatea te ajută, familia nu poate fi "transportată" şi ea în străinătate. Nu toţi tinerii au curajul de a pleca la mii de kilometri distanţă şi doar gândul că va trebui să se descurce singuri şi că vor avea responsabilităţi mai mari îi sperie. Alexandra face parte din categoria tinerilor ce nu vor să părăsească ţara definitiv. Nu exclude posibilitatea studiului în afară, dar nu concepe viaţa departe de cei dragi: "Sunt multe motive pentru care aş pleca din România. În primul rând pentru că e foarte greu să-ţi găseşti de lucru. Sunt mulţi absolvenţi şi puţine locuri de muncă. Mai nou, avem un motiv pentru a scuza orice nu ne putem permite sau nu putem face: «e criză!». Aş pleca pentru că sistemul de învăţământ din ţările străine nu are hibele pe care le are cel din România, pentru că toată lumea spune că e mai bine acolo decât aici. Am fost de câteva ori în străinătate şi puţinul timp petrecut acolo a fost de ajuns pentru a mă convinge că sunt mii de motive să plec. Însă deocamdată nu vreau să o fac. Deocamdată mă mulţumesc cu Bucureştiul, dar sper că voi putea face un master în străinatate. Poate voi căpăta o experienţă importantă astfel. Vreau să rămân aici pentru că sper că încă mai există o şansă şi pentru cei tineri şi că voi reuşi să-mi găsesc o primă slujbă aici. Vreau întâi să cunosc cum e piaţa muncii de aici şi apoi să o văd pe cea din afara ţării. Totuşi, nu aş pleca pentru a nu mă mai întoarce. Sunt o persoană foarte ataşată de cei din jurul meu şi nu cred că aş putea să mă despart atât de uşor de familie".
"Pleacă. Studiază. Întoarce-te. Schimbă."
Poate pare surprinzător, dar unii tineri se consideră a fi naţionalişti şi consideră că trebuie să rămână aici pentru a schimba. Vlad este hotarât să rămână în România şi este dispus să-şi asume statutul de student român şi mai apoi de muncitor român: "Personal nu sunt un adept al celor care, după terminarea studiilor sau pentru continuarea lor, doresc cu orice preţ să plece din ţară. Consider că şi în ţară poţi să ajungi ceea ce doreşti chiar dacă pare destul de greu. Nu sunt vreun naţionalist, însă dacă toţi am pleca, fie vorba între noi, cine ar mai rămâne aici?... Numărul celor care se întorc în ţară pentru a aplica ce au învăţat în străinătate este destul de mic, deci consider că beneficiul real al ţării de pe urma lor este, şi el, destul de mic."
Paul este şi el de acord cu Vlad şi spune că ar fi tentat să rămână în România dacă lucrurile vor intra pe un făgaş normal: "Eu îmi doresc să fac chiar opusul: aş dori să studiez aici şi apoi să plec în străinătate. Profesia de medic este una cerută peste tot în lume, însă mai bine plătită în afară. Din câte am observat în presă, foarte mulţi doctori aleg străinătatea deoarece le este oferit un salariu mai bun, cât şi condiţii superioare. Oricum, facultatea aş vrea să o fac în ţară; aşadar, dacă lucrurile se vor schimba până o voi termina, sunt şanse să fac alegerea de a rămâne aici."
La o simplă privire, majoritatea tinerilor intervievaţi de noi au în plan studiul în străinatate şi chiar stabilirea definitivă dincolo de graniţă. Poate că unii vor reuşi să îşi îndeplinească visele dincolo de graniţe, iar alţii poate vor încerca să-şi mărească oportunităţile aici. Sloganul Târgului de Universităţi din acest an, ţinut la Bucureşti, sună cam aşa: "Pleacă. Studiază. Întoarce-te. Schimbă." Dar oare câţi tineri vor mai avea în vizor o posibilă întoarcere în ţară, după ce vor conştientiza discrepanţa enormă dintre ce le oferă România în comparaţie cu ceea ce le oferă societăţile din ţările cu adevărat civilizate?
