Călin Popescu Tăriceanu, acest fante bătrân al politicii româneşti, consideră că noul ministru de Interne, Dragoş Tudorache, este un „nimeni”. „Pentru mine este un nimeni. Despre un nimeni nu comentez nimic. Nu am auzit de el, nu ştiu de unde este, de unde vine. Am auzit că a lucrat pe la Bruxelles, nu este o persoană cunoscută”, declara, zilele trecute, ocupantul funcţiei de preşedinte al Senatului. Atât l-a dus pe el capul să spună, ceea ce, pentru al doilea om în stat, este extrem de ruşinos.
În primul rând, pentru că şi-a permis o asemenea afirmaţie despre un om care chiar şi-a dovedit competenţa profesională. Dacă ar fi vrut să ştie cine este noul ministru de Interne, era suficient să tasteze pe Google – ca oricare dintre românii interesaţi, de altfel – „CV Dragoş Tudorache” sau direct „cine este Dragoş Tudorache”. Ar fi aflat astfel că, printre altele, cel care până de curând a ocupat funcţia de şef al Cancelariei premierului Cioloş, era, la 22 de ani, judecător, la 25 de ani şef de unitate şi coordonator al celulei de analiză în cadrul misiunii OSCE în Kosovo, iar apoi, la 28 de ani, şef al Departamentului Juridic în Echipa Judecătorilor Internaţionali ONU din Kosovo, după care a ocupat mai multe funcţii de conducere în cadrul Comisiei Europene, la Bruxelles.
Dragoş Tudorache chiar are o carieră în spate, bazată pe profesionalism şi competenţă, nu pe criterii politice şi pe numiri subiective, aşa cum se întâmplă în lumea politicii. Iar Tăriceanu ştie asta cel mai bine.
Şi poate ar fi bine de ştiut că Dragoş „Nimeni” Tudorache a terminat Facultatea de Drept din Iaşi ca şef de promoţie, în timp ce Tăriceanu a rămas repetent în timpul facultăţii. Asta aşa, ca fapt divers.
În al doilea rând, afirmaţia este ruşinoasă pentru Tăriceanu pentru că, de fapt, dezvăluie încă o dată, dacă mai era cazul, caracterul acestuia. Nu a vorbit gura fără el, nu i-a scăpat o vorbă spusă aiurea, ci aşa gândeşte el, aşa caracterizează el oamenii care sunt din afara anturajului său. Aşa se văd ceilalţi, prin preţiozitatea şi aroganţa funcţiei lui, aia care nu-i permite să stea la coadă la permise, pentru că se dedică rezolvării problemelor poporului.
Pentru cine citeşte CV-ul lui Dragoş Tudorache va fi limpede că omul este un profesionist adevărat, venit la Guvern ca să facă ceva strict pentru ţara asta, în niciun caz pentru afacerile sale personale, pentru un salariu mult mai mic decât câştiga la Bruxelles, unde de altfel se va şi întoarce. De fapt, Dragoş Tudorache este exponentul acela de tânăr foarte capabil şi foarte învăţat, pentru care România nu s-a zbătut deloc să-i valorifice talentul şi pregătirea (l-a cooptat doar Dacian Cioloş în echipa sa, pentru un an).
Dacă ar fi avut parte ţara asta de mai mulţi asemenea „Nimeni” prin Guvern şi mai ales în Parlament şi la nivelul conducerii clasei politice, sigur România ar fi avut un cu totul alt parcurs şi o cu totul altă soartă. Avem în schimb - şi votăm în continuare - o clasă politică şi un parlament plin de penali, de parveniţi, de inculţi şi de incompetenţi, pentru care tinerii de genul Tudorache sunt „nimeni”. Şi asta pentru că ei au ajuns „cineva”.
