Marți, 25 iunie 2024. Era aproape ora 15.00, când m-a sunat prietena mea: ”Nu mai știu ce să fac! De când a ieșit de la examen, plânge întruna. Am crezut, în primă fază, că a făcut lucrarea praf, dar nu-i așa, a vorbit și cu profesoara, a greșit doar un subiect. Dar nu-i mai trece și nu înțeleg de ce”.
Am plecat spre ele într-un suflet. Ce se întâmplase? Când a predat lucrarea, supraveghetoarea și-a aruncat un ochi peste și tot ce a găsit bun de zis a fost: ”Cum ai putut să scrii prostia asta!?”. Cu voce tare, în prezența altor copii.
Prin furtuna emoțională în care se străduia să performeze, asupra Ioanei, întrebarea aceasta a avut efectul unui val uriaș. Nu nota, nu greșeala contau, știa că o să ia cel puțin 9. Cuvintele profesoarei și hlizeala copiilor din jur... asta a lovit-o.
Povestindu-i unei alte prietene, profesoară, și ea cu fetița în focul examenelor, îmi spune: ”Da, e aiurea. Și la fi-mea la clasă a fost un incident asemănător, a fugit plângând și băiețelul acela. Și nu înțeleg de ce și-au permis asta, când în toate instruirile și ședințele despre supraveghere ni s-a spus clar să fim atenți să nu-i deranjăm, să nu comentăm, să nu le atragem atenția, că doar știm cât de fragili emoțional sunt”.
Zilele acestea, primii copii ai Generației Alpha au susținut primul lor examen important, Evaluarea Națională. Și, dincolo de orice, ceea ce mi-a atras atenția a fost grija combinată cu teama, atât a școlilor, cât și a părinților, de a le asigura un mediu sigur și sprijin emoțional adecvat.
Generația Alpha, crescută în era digitală și informațională, este cunoscută pentru sensibilitatea și fragilitatea sa. Și este important să recunoaștem că, în aceste momente de mare încărcătură, impactul comentariilor negative sau al unei atmosfere tensionate poate fi devastator.
Supraveghetoarea Ioanei, deși poate că nu a avut intenții rele, nu a înțeles pe deplin cât de adânc poate răni o astfel de remarcă. Deși, la rându-i părinte și cadru didactic, ar fi trebuit să știe că într-o lume în care copiii sunt expuși zilnic la presiuni și așteptări uriașe, empatia și înțelegerea din partea adulților sunt mai importante ca orice.
În acea după-amiază, când am găsit-o pe Ioana încă plângând, am luat-o în brațe și i-am spus că ceea ce a trăit nu definește valoarea muncii ei sau inteligența sa. I-am spus că greșelile sunt firești și că oricine poate avea o zi mai puțin bună. Dar, cel mai important, i-am subliniat că nimeni nu are dreptul să o facă să se simtă inferioară sau rușinată pentru eforturile sale. Și că validarea celor din jur nu ar trebui să fie singura sursă (sau sursa primordială) de confirmare a valorii. E important ca ea să aibă încredere în forțele proprii și să fie mândră de abilitățile ei, de cunoștințele pe care le are, indiferent de rezultatele pe care le obține la acest examen sau la oricare altul.
Cazul Ioanei nu este unic. Mulți copii din Generația Alpha se confruntă cu situații similare, iar soluția stă în colaborarea strânsă între părinți, profesori și consilieri școlari pentru a crea un mediu educațional în care empatia și sprijinul emoțional să fie prioritare. Numai astfel vom putea asigura că acești copii, în ciuda sensibilității lor, își vor putea dezvolta întregul potențial și vor învăța să gestioneze criticile și provocările vieții.
Poate multora vi se pare un moft, dar este un obiectiv deosebit de important în contextul unei generații crescute cu Instagram, YouTube și TikTok, platforme care aduc cu sine atât oportunități cât și riscuri. Bullyngul și comentariile negative pe aceste medii pot amplifica presiunea asupra lor și le pot afecta profund stima de sine și sănătatea emoțională.
De aceea, Generația Alpha are nevoie, mai mult decât oricare altă generație de până acum, de un mediu sigur, stabil, fie el fizic sau virtual, care să încurajeze respectul.
Pentru că, să nu uităm, crescând într-o eră digitală, acești copii sunt obișnuiți cu feedback-ul imediat. Iar acest feedback este foarte important pentru ei, pentru că le modelează maniera în care percep interacțiunile și așteptările de la ei și de la cei din jur.
