Data naşterii: 6 iunie 1968, la Brăila (sunt brăilean 100%, prin naştere şi vieţuire)
Studii: universitare (Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, specializarea română-franceză, promoţia 1994); postuniversitare, master (management şi administraţie publică)
Limbi străine: franceză, engleză
Instituţia în care predă: Colegiul Naţional "Gh. M. MURGOCI"
Specialitatea predată: Limba şi literatura română
Nivelul şcolar la care predă: gimnaziu şi liceu
Citatul preferat: Mihai Eminescu, "Odă (în metru antic)" - "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"
Cartea preferată: Gabriel Garcia Marquez, "Despre dragoste şi alţi demoni"
Scriitor român preferat: Mircea Eliade
Scriitor străin preferat: greu de spus... Sunt mai mulţi, Marquez, Mario Vargas Llosa, Pascal Bruckner...
Poet preferat: Jacques Prévert, Nichita Stănescu
Trei calităţi: fantezie, creativ, spiritual
Trei defecte: pesimist, suport greu criticile
Un cuvânt definitoriu: sufletul
Un lucru de care nu v-aţi putea lipsi nicicând: cartea
- V-ar plăcea să încercaţi să lucraţi şi cu elevi de alte vârste? Dacă da, care anume?
- Am lucrat cu elevi începând cu clasa I şi până la clasa a XII-a. Nu mai am vârste pe care le-aş putea sonda la acest nivel al profesiei mele. Poate m-ar tenta nivelul universitar.
- Ce v-a determinat să deveniţi profesor?
- Încă de mic mă jucam cu sora mea de-a profesorii, alcătuiam cataloage după modelul celor pe care ştiam că le foloseşte mama noastră, la rândul ei profesoară. Ne trezeam la şapte dimineaţa să ne pregătim camera, spre disperarea părinţilor, aranjând-o-n chip de clasă (elevi, bănci ridicole şi alte alea). Mi-a plăcut în primul rând literatura. Am cochetat, prin facultate, cu ziaristica, iar învăţământul a venit parcă de la sine şi consider că mi s-a potrivit, cumva, ca o mănuşă.
- Dacă nu aţi fi fost profesor, ce credeţi aţi fi devenit?
- Dacă nu aş fi fost profesor, cu siguranţă aş fi devenit ziarist sau scriitor, dar n-a fost să fie. Mi-ar fi plăcut foarte tare şi-o carieră de regizor. Chiar am pus în scenă Eugen Ionescu, ajutat fiind de-o gaşcă simpatică de elevi de-a şasea, la Liceul Pedagogic şi am primit aplauze furtunoase. Este una dintre amintirile mele frumoase.
- Preferaţi teatrul sau filmul?
- Îmi plac mult dramele pentru intensitatea trăirilor la care ader pentru că mă stimulează intelectual şi sufleteşte. Îmi plac şi dramele epice gen "Legendele toamnei" (Anthony Hopkins, Brad Pitt)
- Ne puteţi spune care este filmul dumneavoastră preferat?
- "Arizona Dream", însă nu este singurul. Mi-a plăcut enorm şi "Podurile din Madison County", cu Meryl Streep şi Clint Eastwood. În plus, îmi plac foarte mult filmele concepute de Woody Allen.
- Dar care ar fi actorul preferat?
- Offff... Îmi place mult Anthony Hopkins, dar şi Al Pacino, Woody Allen...
Dezamăgit de Paris, încântat de Barcelona
- Vrem să ştim ce hobby-uri aveţi
- Deja se ştie: scrisul şi fotografia, fără să am însă nicicum pretenţii artistice în aceste domenii. Îmi place, pur şi simplu, să-mi umplu timpul cu pasiunile astea pentru că mă rup de cotidianul care deseori mă scârbeşte.
- În afară de asta, cu ce vă mai umpleţi timpul liber?
- Păi, am încercat să alerg prin Parcul Monument până ce mi-am distrus genunchiul. Momentan, singura activitate în aer liber este tot fotografia, fireşte. Din când în când sondez frumuseţea munţilor noştri. Cam de două ori pe an fac asta şi-mi place foarte mult. Plus lectura şi filmele.
- Care este cea mai frumoasă amintire din adolescenţă?
- Wow! Una dintre cele mai frumoase amintiri din adolescenţă este legată de momentul în care am conştientizat că vechea clădire a Universităţii bucureştene a devenit, pentru 5 ani, locul unde voi fi student. N-am crezut, înainte de admiterea mea la facultate, că voi putea studia în acea clădire fabuloasă pentru adolescentul care eram pe atunci.
- Dacă aţi putea alege unde să locuiţi, locul pentru care aţi opta este...
- Am fost puternic marcat, încă din adolescenţă de atmosfera boemă a Parisului, descoperită prin cărţi şi pe sticla, uneori prea colorată, a filmelor. Mi-a plăcut foarte tare, de-a lungul timpului, felul cum arătau iubirile de diverse feluri, în carnea unică a acelui oraş dar, când am păşit efectiv pe cheiurile Senei, când m-am oprit la poalele Turnului Eiffel, când am văzut efectiv totul am rămas oarecum dezamăgit. Ceva din înălţimea acestui oraş, în sufletul meu, a pălit. Apoi, am fost, recent, în Barcelona şi-am rămas încremenit. Acolo am văzut o fericită îmbinare a culturii cu civilizaţia şi am fost izbit literalmente de personalitatea strivitoare a unui arhitect al cărui sânge ideatic încă se simte pe străzile metropolei: Antoni Gaudi. Cu siguranţă, aş locui în Barcelona, deşi iubesc franceza.
- Aveţi o dorinţă încă neîmplinită, pe care ne-o puteţi dezvălui?
- Să-mi văd numele scris pe o carte care să însemne cu-adevărat ceva, nu să zacă pe rafturile librăriilor sau ale bibliotecilor.
- Dacă vi s-ar oferi ocazia să plecaţi în străinătate, să predaţi acolo, răspunsul dumneavoastră care ar fi?
- Cu siguranţă "Da"!!! Mi-ar plăcea foarte mult o astfel de experienţă.
"Un adevărat profesor nu există fără elevii la care ţine cu-adevărat"
- Ce credeţi despre elevii din România, din generaţiile prezente?
- Păi, elevii mei sunt, fără cuvinte mari, plăcerea de luni, marţi, miercuri, joi, vineri şi, deseori, de sâmbătă şi duminică! Datorită elevilor pe care i-am avut la două instituţii şcolare importante din Brăila (Liceul Pedagogic "D.P. Perpessicius" şi Colegiul Murgoci) sunt încă profesor. Pot spune cu mâna pe inimă că 90% am avut momente faste alături de elevii mei şi doar 10 %, momente de care mi-e greu să-mi amintesc. Cei de astăzi sunt mult mai comunicativi, mai inventivi, mai îndrăzneţi în a-şi deschide mintea şi sufletul. Iubesc ultimul proiect pe care l-am iniţiat şi-l desfăşor numai datorită lor, Clubul de dezbateri al liceului. Este doar un exemplu, unul dintre multe altele. Cum nu pot uita nici perioada boemă a postului de radio TEN LP de la Liceul Pedagogic, o perioadă superbă. Eu cred cu tărie că un adevărat profesor nu există fără elevii la care ţine cu-adevărat.
- Aveţi vreun sfat pentru elevi?
- Fiţi voi înşivă! Îndrăzniţi! Nu vă smochiniţi sufletele!
- În final, am vrea să ne spuneţi un lucru pe care puţină lume îl ştie despre dumneavoastră...
- Păi, ar trebui să rămână acoperit de pânza diafană a uitării... Hm, nu ştiu... Faptul că am cântat operă prin căminul din Grozăveşti, când eram student! (Interviu realizat de Elena COMAN)
Ana-Maria Berdant - fostă elevă a Colegiului Naţional "Gh. Munteanu-Murgoci", în prezent elevă în clasa a XI-a, la Sutton Valence School, Kent, Marea Britanie: "Domnul profesor Daniel Kiţu este mai mult decât un cadru didactic extraordinar, este un om care pune suflet în tot ceea ce face şi care se dedică cu adevărat meseriei sale. Un om cult, care iubeşte nespus literatura, o persoană deschisă, pe care poţi conta oricând şi care ne-a fost alături în multe proiecte. Deşi acum nu îmi mai este profesor, îmi amintesc cu plăcere de atmosfera din orele de română, când ni se perindau prin faţa ochilor nume ca Schopenhauer sau Proust ori de orele de pregătire pentru concursurile de dezbateri. Mulţumesc!"
Solomon Daniela - clasa a XI-a E, Colegiul Naţional "Gh. Munteanu-Murgoci": "La prima vedere, domnul profesor Kiţu uimeşte prin dinamism, iscusinţă, creativitate, dar şi prin francheţea de care dă dovadă. Mereu implicat în domeniul său de activitate şi permanent în căutare de noi talente, este şi va rămâne, pentru toţi elevii săi, un sprijin, o sursă de inspiraţie şi un exemplu."
Lazăr Dragoş - clasa a X-a F, Colegiul Naţional "Gh. Munteanu-Murgoci": "Domnul Kiţu este mai înainte de toate un om deosebit, apoi un profesor extraordinar. Ştie cum să se apropie de noi, ştie cum să ne stimuleze interesul pentru oră, pentru lectură şi pentru a învăţa, dar totodată ştie cum să ne destindă şi să ne facă să ne simţim bine la ora sa. Practic, a ajuns să ne fie ca un al doilea diriginte, şi nu numai nouă. Dar, cel mai important, domnul Kiţu ajunge să îţi fie prieten."
Evelyn Alexandra Popa - studentă, anul I, Facultatea de Actorie, Universitea Hyperion Bucureşti: "Domnul profesor Kiţu este un om de o reală calitate morală şi profesională. Senzaţionalul şi originalitatea te transformă şi inspiră, mai ales că acest profesor coboară alături de cei mulţi cu răbdare şi dăruire. La polul opus sunt cei care promit mult şi, în final, nu-ţi lasă în suflet nimic. Acum sunt studentă la Actorie la Universitatea Hyperion Bucureşti. E important că domnul Kiţu m-a încărcat cu un optimism ce va avea mult timp efect asupra mea."
Firezar Emanuela - studentă, anul I, Academia de Studii Economice, Bucureşti: "Atunci când îmi aduc aminte de anii de liceu, unul dintre primele lucruri care îmi revin în minte este imaginea domnului profesor de română, care a reuşit să fie în acelaşi timp un pedagog desăvârşit şi un prieten de nepreţuit. Orele dumnealui erau o adevărată încântare datorită cunoştinţelor valoroase pe care ni le transmitea, iar acum pot spune că mi-aş dori să mai fiu elevă pentru a mai avea ocazia să particip la o lecţie de română. Îi mulţumesc încă o dată pentru contribuţia pe care a avut-o în formarea mea şi îi datorez, de asemenea, rezultatele mele."
Pană Adrian - clasa a XI-a B, Colegiul Naţional "Gh. Munteanu-Murgoci": "Se spune că profesorul ideal e profesorul care nu vine la ore... Poate părea imposibil, dar Daniel Kiţu reuşeşte să fie profesorul ideal, deşi vine la ore. Cât despre faptul că e un profesor de nota 10, puteţi să-i întrebaţi pe toţi elevii lui, răspunsul fiind un unanim "DA!" . Probabil motivul principal pentru care îl apreciem cu toţii este faptul că ştie să combine lecţiile lungi şi complicate cu momente care ne destind, iar tocmai acest mix ne face să asimilăm majoritatea cunoştinţelor încă din clasă. Din acest motiv, ora de română a devenit o oră în care nu ne simţim terorizaţi, unde răspundem liber şi fructificăm fiecare subiect de discuţie într-un mod eficient şi plăcut. Faptul că ne face să ne simţim încrezători în cunoştinţele noastre, chiar şi atunci când greşim, şi că explică anumite noţiuni mai dificile pe înţelesul tuturor îl face un pedagog de excepţie." (Sondaj realizat de Elena COMAN şi Mihaela MOCANU)
* Tu ştii un profesor de nota 10? Spune-ne cine este, iar echipa Obiectiv Junior va încerca să dea de el şi să-i ia un interviu. Scrie-ne pe e-mail, la obiectiv_junior@yahoo.com
