În vârstă de 22 ani, fostă elevă a Liceului de Artă, Eliza Piroşcă impresionează publicul larg prin talentul său minunat de a cânta vocal şi instrumental, făcându-se remarcată pe meleagurile străine, unde a găsit sprijinul necesar pentru a-şi face dintr-un vis realitate.
Tânăra ne-a împărtăşit câte ceva despre viaţa şi experienţa sa într-un interviu acordat pentru "Obiectiv Junior''.
- Întâi de toate, spune-ne cum ai deprins talentul spre muzică?
- M-am născut cu talent muzical, pe care l-am dezvoltat în timp. Unul dintre stră-străbunicii mei a fost cimpoier. Bunicul din partea mamei cânta la diferite instrumente, iar tata, de asemenea, are talent muzical.
- Muzica înseamnă mult pentru tine. De cât timp exersezi la acest instrument?
- Într-adevăr, pentru mine muzica e mai mult decât un hobby. Este ceea ce fac, modul în care mă exprim cel mai bine, mediul în care mă simt comfortabil, disciplina la care excelez. Am început să iau lecţii de pian la 4 ani şi vioară la 7. Am fost eleva Liceului de Artă
"Hariclea Darclee", unde mi-am dezvoltat orizonturile, şi a Şcolii Populare de Artă "Vespasian Lungu". Am iubit muzica dintotdeauna şi am căutat să învăţ cât mai multe lucruri legate de muzică.
Muzica îmbină armonios talentul şi plăcerea de a cânta
- Cum defineşti rolul pe care muzica îl are în viaţa ta?
- Muzica este cariera mea. Cânt cu vocea, cânt la vioară, la pian, chitară, în coruri, în orchestră, la nunţi, în biserici. Am studiat istoria muzicii, teoria muzicii, pedagogie muzicală. Predau ore de canto, vioară şi pian la o academie de muzică pentru copii şi tineri. M-am înconjurat cu muzică şi caut să cresc şi să înţeleg cât mai mult tainele muzicii.
- Muzica a împletit armonios talentul tău cu plăcerea de a cânta, iar momentan studiezi în străinătate, la o facultate renumită. Spune-mi, cum ţi s-a părut plecarea din ţară?
- Studiez vioara şi canto la Samford University, în Birmingham, Alabama. La început mi-a fost dificil, fiindcă a trebuit să mă despart de familie. Nu mi-a fost neapărat teamă de un nou mediu, de noi prieteni, de o limbă nouă sau de un sistem diferit de învăţământ. Am plecat din ţară cu scopul de a studia muzica în străinătate.
- Cum ţi s-a ivit oportunitatea de a studia intr-o ţară mult mai dezvoltată decât România ?
- SUA este mai dezvoltată faţă de România, însă românii sunt la fel de capabili şi inteligenţi ca şi americanii. Din păcate, istoria noastră a fost mult mai tumultoasă şi şansele nu au fost la fel de bune. Dacă România mi-ar fi oferit ceea ce îmi oferă America, aş fi stat acasă. Când eram în liceu, directorul unei şcoli private din State a vizitat Biserica Baptistă din Brăila. În timpul şederii, m-a auzit cântând şi mi-a remarcat talentul muzical. După câteva luni, mi-a trimis un mail, spunând că doreşte să îmi ofere o bursă la liceul privat, ca să îmi pot termina studiile în State şi să pot experimenta o nouă cultură. Am acceptat această ofertă şi în timpul petrecut în State, am aplicat la diferite universităţi pentru a-mi continua studiile şi la facultate. Samford University a fost una dintre facultăţile care mi-a acceptat aplicaţia şi mi-a oferit bursă.
Prima soprană din statul Alabama
- Ce avantaje îţi aduce pe plan muzical studiul la Samford University?
- În primul rând, Samford are un program de muzică recunoscut pe plan internaţional. Am parte de profesori excepţionali, care îşi dau interesul în a mă ajuta să învăţ, să înţeleg şi să excelez în muzică. Samford oferă diferite competiţii muzicale, prin care încurajează studenţii să studieze şi să devină din ce în ce mai buni la instrumentul lor.
- Care-ţi sunt meritele în acest domeniu ?
- La Samford mi-am început cariera profesională. Profesorii au recunoscut că am un simţ muzical foarte dezvoltat. Am câştigat locul I la Concursul Asociaţiei Naţionale de Profesori de Canto în luna februarie, 2011. Practic, am fost recunoscută ca fiind prima soprană din statul Alabama. De asemenea, am câştigat concursul Concerto-Aria, una dintre competiţiile oferite de Samford, astfel am avut oportunitatea să cânt ca şi solistă cu orchestra simfonică a facultăţii. Acum doi ani am fost aleasă studenta anului, de profesorii facultăţii. În prezent sunt vicepreşedintă a corului facultăţii, fac parte din diferite societăţi academice de onoare (Alpha Lamda Delta, Omicron Delta Kappa).
- După ce te-ai ghidat pentru a ajunge la o astfel de universitate?
- Muncă, perseverenţă, un scop clar în minte, principii în ordine. Dintotdeauna am învăţat, mi-a plăcut să învăţ şi să aplic lucrurile învăţate, am studiat la instrument, am încercat să fiu cât mai serioasă în studii. Mi-am dat seama că numai prin studii, educaţie, mă ridic cu adevărat, prind aripi. Educaţia, cunoaşterea aduc oamenii la un nivel ridicat, le dau demnitate.
- Crezi că în România ai fi putut dispune de aceleaşi condiţii pentru aţi urmări obiectivele?
- Nu ştiu. Poate, dar probabil ar fi fost mai greu.
- Ce părere au colegii tăi despre România?
- Sincer, ei nu cunosc foarte multe detalii despre ţara mea, însă am încercat întotdeauna să le explic faptul că România se bucură de locuri frumoase şi oameni generoşi, deşi mai sunt şi cazuri extreme.
- Cum îţi petreci timpul pe care nu-l dedici muzicii?
- Îmi place să citesc, să compun poezii, să scriu poveşti, să pictez, să petrec timp în natură cu familia şi prietenii, să joc Frisbee. În principal, tot ce are legătură cu arta, cu natura, cu persoanele care îmi sunt dragi.
- În final, spune-ne dacă eşti fericită, deşi te găseşti departe de ţară ?
- Da, sunt foarte fericită şi mulţumită. Aş dori ca familia să-mi fie aproape. Îmi este dor de ei şi le multumesc pentru dragostea şi încurajarea lor constantă.
