„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire” - Sfântul Ioan Gură de Aur
Copiii Brăilei! Astăzi o să scriu pentru voi şi despre voi. Şi despre cel mai frumos dar pe care l-aţi putea face (şi primi însutit înapoi) de 1 Iunie, ziua voastră. Nu, nu despre cadouri elegant amblate, legate cu fundiţe şi panglici viu colorate va fi vorba. Nu despre păpuşi sau ursuleţi de pluş, nici despre cărţi, vacanţe, maşinuţe, trenuleţe. Povestea de astăzi este despre darurile de suflet, despre bucuria de a dărui, despre sentimentul nepreţuit de a oferi necondiţionat ceva cuiva care are mai multă nevoie decât tine. Povestea de astăzi este practic despre PUTEREA DARURILOR, despre miracolul compasiunii şi al solidarităţii.
„Dăruind vei dobândi”, spune o lege nescrisă a lumii celor mari. Nu contează ce, nu contează cât. Important este să dăruieşti din suflet, iar bucuria pe care o vei simţi, mulţumirea de sine, sentimentul de împlinire, pentru că ai fost cuiva de folos, sunt de neegalat. Nici cel mai costisitor cadou din lume nu se compară cu asta. Ştiu, vi se pare complicat acum, dar nu vă gândiţi că sunteţi prea mici pentru lucruri atât de mature sau pentru cuvinte atât de grele. Mă bizui pe părinţii, pe bunicii, pe doamnele educatoare sau învăţătoare că o să vă citească şi o să vă explice pe-ndelete toate astea. Iar voi, sunt convinsă, veţi înţelege mesajul. Pentru că bunătatea, dragostea, solidaritatea, compasiunea nu au vârstă. La fel cum nici greutăţile nu au vârstă. Bogdan Popa, adică Bogdi, ştie deja foarte bine. Căci, deşi are numai 3 anişori, pe umerii lui universul a aşezat o greutate imensă. O boală urâtă, o „buba monstruleţ”, cu care trebuie să lupte. E curajos, nu plânge. Cei dragi îi sunt alături, iar din iubirea lor îşi ia puteri magice, ca un adevărat erou dintr-o poveste în care binele întotdeauna învinge. Iar Bogdi va învinge, oricât de anevoios şi lung va fi drumul, oricât de multe obstacole, balauri, vrăjitoare ori zmei va trebui să-nlăture. Va învinge pentru că şi voi, copiii frumoşi ai Brăilei, şi noi, dascălii, părinţii şi bunicii voştri, îi vom fi alături. Prin PUTEREA DARURILOR noastre vom fi pentru Bodgi tovarăşi de nădejde şi-l vom ajuta să câştige bătălie cu bătălie. Căci, nu-i aşa!?, toţi eroii de basm au aliaţi cel puţin la fel de viteji ca ei, pe care se bizuie să învingă răul.
Cât de mulţi suntem? Ne vom convinge vineri, de 1 Iunie. O zi pe care, anul acesta, m-am gândit că ar fi bine să i-o dăruim lui Bogdi. Vom dărui şi vom primi în egală măsură. Căci va fi o zi a speranţei, a bucuriei, a jocului şi surprizelor. Dar, mai presus de toate, va fi o zi în care îi vom arăta lui Bogdi că nu e singur. Exact cum se întâmplă în toate poveştile frumoase, în care unirea dă puterea. De aceea vă îndemn: copii, luaţi-vă de mână părinţii, bunicii, dascălii şi vineri, 1 Iunie, veniţi în Parcul Monument sau la Grădina Zoo şi dăruiţi. Bogdi are nevoie de voi şi de puterea magică a solidarităţii noastre.
„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul!”, vă spuneam la început. Bănuţ cu bănuţ, gând bun cu gând bun, rugăciune cu rugăciune, voi, împreună, aveţi puterea să „cumpăraţi” o fărâmă de cer pentru Bogdi.
P.S. De aici încolo mă adresez strict adulţilor.
Domnule primar, domnule director Săndulescu, domnilor lideri de sindicat, doamnelor şi domnilor salariaţi ai “Braicar”! Fac un apel public la dumneavoastră, în calitate nu de jurnalist, ci de părinte. Ştiu că divergenţele între părţi au ajuns într-un punct în care orice intervenţie din afară nu ar face altceva decât să mărească prăpastia. De aceea mă adresez deopotrivă, dumneavoastră tuturor, în calitate nu de primar, nu de director, nu de şofer, ci de PĂRINTE. 1 Iunie e o zi specială pentru noi toţi cei care avem privilegiul de a fi mamă sau tată. Anul acesta însă, 1 Iunie are o importanţă aparte pentru Brăila, pentru Brăila aceea unită, care încearcă să ajute un copilaş prea fraged pentru o povară extrem de grea. De săptămâni bune muncim, VOLUNTAR, zeci de adulţi şi adolescenţi, astfel încât, cu priceperea noastră să ajutăm familia Popa să adune banii necesari pentru tratamentul lui Bogdi. Ne-am organizat în aşa fel încât prin acţiunile noastre să le fim copiilor un exemplu de solidaritate şi compasiune, să le arătăm că doar împreună suntem puternici şi doar împreună putem creiona un final fericit într-o poveste tristă.
Nu vă cer să faceţi concesii în negocieri sau să vă abateţi de la calea înfruntării, despre care fiecare parte spune că e dreaptă. Vă cer DOAR O ZI DE ARMISTIŢIU. O zi, cea 1 Iunie, în care să lăsaţi animozităţile deoparte şi să fiţi doar nişte părinţi care înţeleg durerea altor părinţi şi să ne transportaţi copiii în Parcul Monument şi la Zoo.
Vă rugăm, lăsaţi orgoliile deoparte pentru O ZI. Atât! Vă implor, nu le umbriţi copiilor ziua de sărbătoare, nu aruncaţi la gunoi efortul nostru. Dar, mai ales, nu târâţi în războiul vostru inocenţa acestor micuţi.
Realizaţi cât de aberant este să le vorbesc despre lecţia de iubire, de dăruire, de compasiune şi solidaritate, la care ei nu vor putea participa, deoarece nişte adulţi, adică nişte mame şi taţi care ar trebui să le fie modele, nu îi respectă suficient de mult, încât pentru O ZI să îi aşeze pe ei, copiii, pe locul I.
Am totuşi speranţa că veţi citi aceste rânduri şi veţi cumpăni. Căci, sunt convinsă, şi pentru dumneavoastră, mai presus de orice în lumea aceasta este COPILUL. Soţii Popa sunt şi ei părinţi exact ca dumneavoastă, nici mai buni, nici mai răi, nici mai săraci, nici mai bogaţi. Sunt doar părinţi, iar Bogdi e doar un copilaş. Însă un copilaş special, care acum are nevoie mai mult decât oricând de PUTEREA DARURILOR şi MIRACOLUL SOLIDARITĂŢII.
De fărâma de cer pe care o pot oferi copiii noştri, inclusiv ai dumneavoastră.
