Nu, nu e vorba despre curajul premierului Viorica Dăncilă de a ieşi în public, de a vorbi liber, de a răspunde întrebărilor presei, de a exprima un punct de vedere. Este vorba fix despre tupeul ăla nesimţit specific politicienilor parşivi şi caracteristic mai ales pesediştilor, despre aroganţa aia nejustificată a pesedistului care poate face orice doreşte, pentru că are o ţară pe mână şi oricum nu i se mai întâmplă nimic. Un tupeu pe care agramata Dăncilă pare că şi l-a însuşit de la şeful său direct, Liviu Dragnea. O impertinenţă la care nu te aşteptai de la prim-agramata din fruntea Guvernului.
„Ceea ce vreau să subliniez este că nu vom renunţa la această ordonanţă (OUG pe Justiţie – n.a.). (...) Am flexibilitate, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm şi la lucrurile bune din dorinţa unora de a face asta. (...) Am să discut după ce am o discuţie cu magistraţii. (...) Nu cred că premierul trebuie să discute legat de orice ordonanţă, este atributul ministrului de resort”- au fost declaraţiile de ieri ale premierului, pe tema OUG pe Justiţie, de săptămâna trecută.
Prin urmare, pentru ce s-a mai trezit Dăncilă să dorească să discute cu magistraţii pe tema ordonanţei de urgenţă, dacă oricum nu vrea să renunţe la ea, aşa cum solicită reprezentanţii Justiţiei. Şi, mai ales, de ce nu a discutat nimeni cu ei înainte? Bun, poate că nu e treaba premierului să discute cu cei vizaţi de orice ordonanţă, dar ar trebui să se asigure că ministrul de resort a discutat, s-a consultat şi, mai ales, a ţinut cont de observaţiile primite. Deşi, într-o chestiune aşa importantă pentru România, pentru întreaga societate şi pentru sănătatea morală a acestei naţii, cum este funcţionarea Justiţiei, da, chiar premierul ar trebui să se implice direct, să discute cu cei vizaţi, să ştie ce mama naibii aprobă atunci când i se pune o OUG în faţă, la şedinţa de Guvern, presupunând nu neapărat că înţelege cu adevărat ce semnează, dar măcar să ştie să citească ceea ce semnează.
Şi tot ieri, Dăncilă a avut tupeul să ceară presei să se solidarizeze cu Antena 3, după ce o echipă a televiziunii lui Voiculescu nu a fost lăsată duminică seara, de câţiva protestatari, să transmită din mijlocul mulţimii adunate în Piaţa Victoriei la protestul împotriva OUG pe Justiţie. În primul rând, Antena 3 nu e presă. Este un mijloc nociv de propagandă, dezinformare şi linşaj mediatic în slujba PSDragnea. Ce face Antena 3 (ca şi RTV) nu înseamnă presă, ci terorism media. Reacţia protestatarilor a survenit urmare a relatărilor total lipsite de obiectivitate pe care le practică televiziunea infractorului Voiculescu. În al doilea rând, dacă voia să vorbească despre solidaritate de breaslă şi libertatea presei, poate că premierul ar fi trebuit să se refere şi la amenda total nejustificată acordată Realităţii TV pentru relatarea evenimentelor din 10 august 2018, dar mai ales la gestul grobian al lui Liviu Dragnea de a-l chema la baie pe realizatorul ProTv Alex Dima, care „îndrăznise” să-i adreseze câteva întrebări infractorului şef al PSD.
Deja indiferentă la criticile care i se aduc privitoare la modul său agramat de exprimare, după un an în fruntea Guvernului Viorica Dăncilă a prins tupeu şi vorbeşte. Ştie că, de fapt, cei care trebuie să audă ceea ce spune nu doar că îi trec cu vederea greşelile, dar nici măcar nu le conştientizează. Iar ea pentru ei vorbeşte şi pentru ei se face că guvernează. Pentru toţi ceilalţi consideră că e suficient să fie doar arogantă.
