Viitorul sta, se pare, in mainile nesimtirii, acolo straluceste el cel mai frumos. Politetea nu te mai ajuta cu nimic, pentru ca a fi smerit de politicos in fata altuia inseamna sa-i lasi impresia ca ar avea putere asupra ta, ca ii porti vreun pic de respect cand, de fapt, nu-ti pasa de el nici cat de o ceapa degerata, dar nevoia te impinge la compromisuri. Daca X iti e sub orice critica de antipatic, nu ai voie sa-i spui niciodata ca "n-ai nimic cu el" daca tu iti doresti sa-l vezi calcat de-un dric, ci ii vei spune simplu "ba, eu nu te suport, dar daca vrei sa ne folosim unul pe altul in intreprinderea unor activitati ce ne-ar fi amandurora de folos, hai s-o facem, insa retine: la finalul actiunii imi vei ramane, in cel mai bun caz, la fel de antipatic". Si X, daca e la fel de nesimtit ca tine, va accepta. In caz contrar, se va supara, insa impresia lui X ca ar trebui sa-ti intre in gratii e complet gresita, asa ca nu ai oricum ce tratative sa mai duci cu o minte indusa in eroare.
Din punct de vedere social, situatia e neclara. Poti fi genul de nesimtit absolut marlan, care indeparteaza de langa el orice umbra de fiinta vie sau poti sa adopti tipologia nesimtitului fermecator. Stim cu totii genul ala de persoane execrabil de nesimtite, care te pot bate psihic in orice clipa cu atitudinea pe care o au, insa in jurul carora graviteaza zeci de sateliti prosti, fancluburi si bisericute, care-i vor doar pentru ei. Ei bine, ei sunt zeii societatii, ei domina universul, ei trebuie sa fie idolii unui nesimtit incepator. Pe ei nu-i calca nimeni in picioare, ei sunt cei care jongleaza cu mintile si orgoliile tuturor. Dezavantajul e ca acesti zei pot fi priviti drept niste frustrati care incearca sa atraga atentia, dar despre frustrarile politicosilor am vorbit in primul episod, asa ca dilema "Cine-i mai frustrat: nesimtitul sau politicosul?" e ceva de genul "Cine-a fost primul: oul sau gaina?'. Discutabil, zic.
