Ca elev, ai o gamă variată de tipologii din care să-ţi adopţi personalitatea. Fie că eşti rebel sau elev model, tipul isteţului speculant sau al cretinului care învaţă şi tot nu dă rezultate, fidel băncii sau ceva mai plimbăreţ, fie că ieşi în evidenţă sau după patru ani de şcoală colegii abia mai ţin minte cum te cheamă, trebuie să ai momente de glorie. Şi momentele de glorie se obţin, nu-ţi vin întâmplător. E riscant, ce-i drept. Orice pas spre culmile gloriei se poate plăti cu un 4 (sau mai jos de-atât), cu o absenţă, cu o vizită la director sau cu un apel telefonic pe care părinţii îl preiau din partea şcolii. În fiecare clasă există câte o oaie neagră cel puţin. Când se fac mici turme e şi mai bine. Mărunţişurile sunt cheia. Nu trebuie să contruieşti un castel din bănci în pauze ca să-şi dea profii seama că n-ai toate ţiglele pe casă. Mănâncă în ore, spunând cu gura plină că ţi-e foame, nu-ţi lua notiţe atunci când toţi fac asta, vorbeşte întruna, şterge tabla cu un burete uscat atunci când profesorul e la catedră, trânteşte replici de inofensiv în defensivă ('Da' ce-am făcut, dom' profesor, nu vedeţi că-mi văd de treaba mea?') atunci când eşti apostrofat şi lista poate continua. Fii creativ. Demonstrează că în şcoală se face mai mult decât să se tocească şi că oricum tu faci legea. Dacă tu şi încă alte câteva sute de mii de tineri n-aţi exista, profesorii n-ar mai avea cui şi ce să predea, aşa că sursa lor de venit ar trebui să fie schimbată.
Profesorii nu pot rata ocazia să fie nesimţiţi la rândul lor. Ei sunt zeii învăţământului, de ei depinde societatea asta industrială pe care o formăm (că doar n-o fi să evoluăm aşa rapid la stadiul de societate informaţională) şi dacă ei n-ar fi, noi am muri proşti, că doar nu ne-ar duce capu' vreodată în epoca asta să fim şi autodidacţi. Aşadar, e normal să apari la jumătatea orei, fără catalog. Ai dreptul să predai catastrofal şi apoi să ai pretenţii ca elevii tăi să şi ştie ce-ai debitat tu, ininteligibil. Nu-i nimic în neregulă dacă îţi mai sterilizezi uneori tractul digestiv cu o cantitate moderată de alcool etilic. Şi nu văd nicio problemă în a-i presa făţiş pe unii elevi, tocmai pentru a-i impulsiona să fie curioşi să afle mai mult contra unor rate săptămânale. De fapt, unii profesori sunt sub orice critică prin simpla lor prezenţă la clasă, nu e nevoie să facă ceva anume, ci e de-ajuns să adopte atitudinea tip uitaţi-mă-cum-stau-pe-un-piedestal-şi-mă-apropii-de-centrul-universulului, uitând, poate, că centrul la care ei aspiră se află chiar în partea opusă a planetei. Unii peste alţii, formăm conflicte şi fiecare are de suferit, fie la media generală, fie la salariu, dar totuşi se cheamă că suntem interdependenţi.
