Am ieşit în stradă la Brăila, săptămâna trecută. Nu în calitate de jurnalist ori de scriitor, ci de cetăţean. Da, am fost unul dintre cei o sută şi ceva de brăileni care, în ciuda gerului, s-au adunat în câteva rânduri în faţa primăriei. Ştiu, cunosc retorica “kommentariatului”, nu vă mai osteniţi să o spuneţi: am fost plătit, am luat 30 de lei şi pentru un câine maidanez ce tremura pe lângă mine, Soroş, dar şi şerpilienii, mi-au umplut conturile cu lire sterline, dolari şi ţechini.
În fapt, m-am ridicat de la masa de scris şi am ieşit ca să-mi exprim solidaritatea cu cei care încă mai au idealuri şi care înţeleg cât rău vor face ordonanţele care vor legifera fărădelegea, dar şi ca să văd dacă mai pâlpâie scânteia spiritului civic din Brăila şi cât de firavă mai este speranţa în acest oraş în care mediocritatea a ridicat de multă vreme flamura victoriei. Nu mai am răbdare să explic cât de toxic este pentru România asaltul asupra Justiţiei – pentru cititorii din on-line o să las în coada acestui editorial o scurtă înregistrare a jurnalistului Liviu Avram care demonstrează foarte limpede efectele nocive pe care le vor avea ordonanţele privind amnistia şi graţierea, dezincriminarea abuzului în serviciu şi reducerea unor pedepse, înregistrare pe care îndrăznesc să vă rog să o urmăriţi cu atenţie.
Pentru mine, e limpede că guvernul dirijat de Liviu Dragnea îşi va continua marşul călcând în picioare tot ceea ce s-a construit în ultimii ani în ceea ce priveşte Justiţia. Mai devreme sau mai târziu, dacă românii nu vor avea parte de o minune, sub bocancii infractorului Dragnea vor fi stâlcite legi, instituţii şi oameni. Este în joc libertatea lui, este în joc libertatea lui Tăriceanu, ambii inculpaţi din cauza faptelor pe care le-au comis. Este în joc viitorul unei găşti care a luat parte la jaful asupra acestei ţări şi care pe fondul unui absenteism masiv, a ajuns la putere. Şi în numele acestei libertăţi vor sacrifica tot ceea ce poate fi sacrificat: de la siguranţa publică, până la apartenenţa la NATO, dacă va fi nevoie. Îşi vor distruge şi propriul partid dacă le va sta în cale. Grav este că, spălată pe creier de câteva televiziuni ale unor infractori aflaţi după gratii sau în drum către puşcării (Voiculescu, Vântu, Ghiţă), o parte a populaţiei aplaudă acest marş triumfal al infractorilor, această restauraţie a corupţilor, aşa cum, în anii 90, o parte a bucureştenilor aplauda minerii chemaţi de Ion Iliescu să bată şi să ucidă protestatarii din Piaţa Universităţii.
Sunt oameni care-şi pun speranţele că referendumul convocat de preşedintele Klaus Iohannis va tranşa problema. Admiţând că grupul infracţional organizat din jurul domnului Dragnea va înceta atacul, aşteptând rezultatul unui astfel de referendum, ce ne facem dacă populaţia va spune “Da, suntem un popor care vrea să elibereze infractorii”, “Da, ne place să fim furaţi de politicieni”, “Da, eliberaţi-l pe Barabas!”?
Ei bine, şi eu îmi pun speranţele într-un astfel de referendum. Fiindcă rezultatul său ne va ajuta pe mine şi pe mulţi ca mine să înţelegem dacă mai are rost să rămânem în România. Nu mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care majoritatea populaţiei se dă de partea infractorilor.
Până atunci, în aşteptarea acestui răspuns, ne mai vedem în stradă să mai apărăm ceea ce mai e de apărat.
Jurnalistul Liviu Avram, despre cele dou\ ordonanţe de urgenţă care au scos lumea în stradă
